Publicat în Oameni îngeri și demoni

GENEZA romanului – Oameni, îngeri și demoni

Coperta,Oameni,-ingeri-si-demoni-1

Un proiect – crearea materiei și a omului.

O provocare – a doua forță, Iluminatul–Lucifer simte că poate ajunge prima forță, Împăratul Suprem-Dumnezeu.

Un sabotaj – în opera creației. Iluminatul mărturisește că materia(carnea) nu deținea suficientă rezistență pentru a găzdui Apa Vie. După el, hrana necesară trupului ajungea să o depășească pe cea necesară sufletului.

O propunere – încercarea oamenilor.

O poruncă – fructul interzis.

Viclenie – oamenii seduși de strălucirea și vorbele amăgitoare ale Iluminatului își încalcă promisiunea și se împerechează cu el. Prin neascultarea lor se conturează răul.

Blestemul morții – asupra pământului și a oamenilor.

Divizarea – taberele se împart și începe un război puternic în ceruri, care rupe omogenitatea spaţiului în două: Îngeri și Demoni.

Noul câmp de luptă – universul material.

Interese – pe de-o parte: chipul Împăratului în om, Apa Vie, să ajungă din nou la starea inițială, desăvârșită, şi pe cealaltă: degradarea completă.

Asul din mânecă – sămânța Iluminatului care creștea în pântecul femeii.

Două spițe – Eus(Cain) și Elu(Abel).

Bătălia continuă – în fiecare dintre noi; suntem în același timp oameni, îngeri şi demoni. Fiecare parte dinăuntrul nostru porunceşte în încercarea de a-și impune stăpânirea, iar pagubele morale ne zdruncină de multe ori, oasele şi carnea.

O cruce – numai iubirea necondiţionată, ne poate îndruma paşii spre drumul fericirii eterne. Însă crucea iubirii e grea, presupune încercări… jertfă.

Anunțuri
Publicat în Oameni îngeri și demoni

Oameni, îngeri și demoni – fragment

pic

L-am găsit în salon, aşezat pe fotoliul din piele albă, trăgând liniştit dintr-un trabuc, cu gărzile de corp în picioare, pe poziții, numai la un pas în spatele lui. Cutezanța acestui om era revoltătoare. În mod normal ce făcea el se numea infracțiune şi putea fi denunţat pentru asta, dar era clar că acest monstru uman se considera în această țară deasupra legilor.

Alexandra a început să tremure îngrozită, cu sufletul spart și suflat de taifun.

― Nu-mi amintesc să fi fost invitat în casa mea, a spus Willy. Vocea îi era rece și nespus de irascibilă.

Stănescu a tras relaxat încă un fum din trabuc. Ridicându-se în picioare, rânji sarcastic, după care expresia i se schimbă şi strigă gâtuit de furie:

― Copii tâmpiţi, ce aţi crezut voi că faceţi?
― Ehe, doar ne-am căsătorit, îi aruncă Willy. Nimic ilegal sau interzis.

Ochii înflăcăraţi de mânie ai lui Stănescu îi străfulgerară chipul, apoi se întoarse şi îşi îndreptă arătătorul către Alexandra.

― Târfă ordinară, roagă-te să te mai dorească înapoi Gelu, altfel eşti terminată, o ameninţă el. Pielea i se întinse pe fălci, din pricina intensității nervilor. Apoi, zugrăvind pe chipu-i o indignare profundă, cu privirea ca două pumnale, indică spre mine: Iar tu, frumoaso… Tu m-ai dezamăgit, trădarea ta mă doare cel mai tare.

― Oh! am exclamat plină de dezgust. Care trădare?

― Din prima clipă când te-am zărit, hotărâsem că o făptură atât de perfectă ca tine merită un om care să-i poată pune lumea la picioare. Acum lucrurile s-au schimbat, vreau lacrimi și rugăminți fierbinți…

― Biet amărât! am exclamat scârbită. Cine te crezi?

― Oho, scumpo, o să-ţi demonstrez imediat, răspunse el rânjind sardonic, în timp ce făcu semn celor două gorile să se apropie. Ați auzit, domnişoarele vor puţin spectacol, iar noi ca gentlemani ce suntem nu le putem refuza, nu?

― Ha-ha, hi-ha… se amuzară la comandă şi cele două matahale. Șefu, vă promitem unul pe cinste, de zile mari care se trec cu roșu în calendar.

― Da, da, așa cum știți voi… Marcant, plin de grație și nerv! Hai, daţi-i drumul, sunt excitat deja.