Publicat în Interviu

Interviu scriitoricesc cu Lina Moacă

linaSalutare,

M-am gândit să fac acest lucru cu interviurile mai des. Este foarte frumos să afli, de altfel, părerile oamenilor, ale scriitorilor privitoare la ceea ce au scris, la ceea ce au simțit când au scris. În câteva cuvinte: este frumos să asculți. Astăzi o vom asculta pe Lina Moacă, autoarea romanului „Oameni, îngeri și demoni” (recenzia AICI), care-și așteaptă următoarea cărticică, „Valuri de viață”, să iasă de pe porțile tiparului Editurii Herg Benet. Eu, unul, după ce i-am citit primul roman, abia aștept să-l citesc pe al doilea. Abia aștept!

„Povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire, altruism, din trei perspective feminine diferite. Pe tot parcursul lecturii, o întrebare revine: oare iubirea, singură, poate schimba lumea?”

Î: Dacă nu sunt prea indiscret, te-aș ruga să ne spui ce te-a impulsionat să scrii romanul „Oameni, îngeri și demoni”?

R: Cartea are o dedicație, răspunsul e acolo. Zâmbetul de nebiruit al unui om.

Î: În timp ce scriai, ai avut vreodată momente în care ai crezu că n-ai putea duce la bun sfârșit povestea gemenilor? Dacă da, în ce-au constat aceste momente?

R: Nu, nicio clipă, povestea a curs de la început până la sfârșit fără probleme și sunt sigură că ar putea continua dintr-o perspectivă literară mai bine conturată, mai pricepută.

Î: Dacă ar fi să încadrez romanul „Oameni, îngeri și demoni” într-un anumit gen, dincolo de cel ficțional, și raportându-te la realitatea pe care ai trăit-o în timp ce-l scriai, în ce tagmă l-ai încadra?

R: Dramatic.

Î: Dacă-mi aduc bine aminte, citisem într-un alt interviu cum că, de asemenea, ai surprins în roman și anumite părți din viața ta, mai mult sau mai puțin plăcute. În ce măsură, dincolo de partea ficțională, romanul surprinde realități din viața ta?

R: Nu pot spune în ce măsură, însă, cu siguranță, delirul meu ficțional e împletit strâns și complex cu realitatea.

Î: Lumea conturată în roman reliefează bunătatea, iubirea și cunoașterea, în mare măsură raportându-te la Divinitate. Dacă nu greșesc, ai studii în teologie, deci ești atrasă de partea aceasta, să-i zic, „mai abstractă” a lumii. Care este părerea ta privind Divinitatea și felul în care societatea actuală se raportează la ea și, lucrând (sau dimpotrivă) prin principiile enumerate mai sus?

R: Da, sunt foarte atrasă de mistere, de tot ceea ce ține de misticism, de lucrurile ascunse, istorie. Totuși, cea mai mare provocare sunt eu însămi, mi se pare esențial ca fiecare om să încerce să se descopere pe sine, să-și pună întrebări și să caute răspunsuri. E foarte important să ne cunoaștem în profunzime pentru a găsi drumul cel bun spre împlinire, altfel riscăm numai să ne amăgim și să trăim o viață importată, ceva asemănător produselor în serie. Bucuria, emoția, iubirea, nu se vor obține niciodată urmând un anume tipar, ci ieșind din el prin unicitate, prin Eu, neasemuit, fără seamăn.

Î: Care a fost cea mai mare frică a ta atunci când scriai manuscrisul romanului?

R: Să nu cumva să-i reușească planurile Iluminatului. Mintea lui strălucită avea un potențial aproape infinit, singura piedică era că nu putea acționa direct, avea nevoie de substituți.

Î: În condițiile societății actuale, ce crezi că a ajuns omul să fie într-o mai mare măsură: înger sau demon?

R: Într-o mai mare măsură, aș spune: căldicel, oarecum indiferent și lipsit de răbdare.

Î: Se observă în roman, de asemenea, o lume mitologică care se conturează mai ales în istoria părinților celor doi gemeni. Întrebându-te ceva subiectiv, gândindu-mă că, bineînțeles, ai citit „Legendele Olimpului” ale lui Mitru, care legendă îți este cea mai cunoscută și care zeitate te-a atras cel mai mult?

R: Îmi plac toate foarte mult, dar în special legendele despre zeul luminii, al soarelui, Apollo și sora lui, zeița lunii, Artemis pentru că, într-un fel, fac parte din mitologia noastră populară. Făt-Frumos poate fi Apollo, Soarele, iar Ileana Cosânzeana – Artemis, Luna. De asemenea, mi se pare interesant că întregul cosmos este format din perechi contrastante care susțin acest spațiu în armonie: cerul și pământul, soarele și luna, ziua și noaptea, întunericul și lumina, bărbatul și femeia.

Î: De asemenea, de curând a fost anunțată publicarea viitoare a unui nou roman semnat Lina Moacă, anume „Valuri de viață”. Dacă romanul „Oameni, îngeri și demoni” nu ar fi fost acceptat de vreo editură, cel de-al doilea roman ar fi prins, în cele din urmă, viață?
21df8-23267010R: Da, el chiar a prins viață pe blogul meu.

Î: La final, mi-ar face plăcere dacă ne-ai spune câteva cuvinte despre frumusețea de a fi om – în maniera în care, evident, numai un om sensibil ca tine ar putea s-o facă. Pupici!

R: Frumusețea de a fi om? într-o lume normală ar fi: respect, bucurie, magie, emoție… iubire. Într-o lume dificilă: răbdare.

Mulțumesc, Andrei! Mi-a făcut plăcere!

Plăcerea mea, dragă Lina! 🙂 Vă invit să citiți acest articol, pe mine mă inspiră. M-a inspirat și romanul și, după cum v-am zis, abia aștept să-i citesc și cealaltă apariție literară. La cât mai multe și muuultă inspirație. Puteți cumpăra romanul „Oameni, îngeri și demoni” de AICI, de pe site-ul editurii. Numai bine și să aveți parte de lecturi frumoase!

sursă: http://falled.blogspot.ro/2015/10/interviu-scriitoricesc-cu-lina-moaca.html

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Oameni, îngeri şi demoni de Lina Moacă

Oameni-ingeri-si-demoni

Editura: Herg Benet
Numar pagini: 708
Colecţia : Cartile Arven

Despre Lina Moacă: “Un zori de zi la ţară, pe 25 mai 1980, la poalele Muntelui Sacru a lui Zalmoxe, în vechea vatră a Gugulaniei. O fire pasionată de logică şi ilogica faptelor, licenţiată în Teologie-Istorie, a încercat să aducă lumina de aici şi de dincolo… Şi, astfel, a început să scrie cam tot ce i s-a acumulat în minte.”

Oameni, îngeri şi demoni reprezintă romanul de debut al autoarei.

“Lumea e emoţie, emoţia e viaţă, viaţa e poveste, povestea e culoare, culoare e lumină, lumina e eternă“– Lina Moacă
Cred că, aceste cuvinte scrise de autoare reprezintă fără tăgadă cartea Oameni, îngeri şi demoni. Nu poţi găsi o exprimare mai bună să caracterizeze cartea. Evident, vei înţelege totul după ce o citeşti, astfel rămân numai nişte cuvinte scrise cu o ramificaţie profundă, dar fără o explicaţie anume.
Cartea este un cocon al realităţii peste care s-a aruncat o pânză fină din borangicul fantasy-ului. Nu ştiu cât de literară este această expresie, poate fi o mare prostie, dar cuvintele astea mi-au staruit în minte pe tot parcursul cărţii. De unde au ieşit, habar nu am. Poate pentru că am văzut realitatea îmbrăcată în altă haină, poate că acel fantasy a fost ca o boare suflată uşor de autoare peste tot ceea înseamnă viaţă, moarte, nemurire, iubire, credinţă.

Oameni, îngeri şi demoni, începe destul de bine, prin prezentarea evadării din lumea subterană a celor doi fii gemeni ai luminii, Lilly şi Willy. Capitolul doi, vreau să vă mărturisesc că m-a făcut să închid cartea şi să o las. Aşa am şi făcut! În capitolul doi, avem o explicaţie bazată pe Geneză, unde s-au schimbat numele, avem şi ceva istoric şi intervine şi Vlad Ţepeş, aşa că mi-am zis nu, nu cred că vreau să citesc o carte plină de credinţă. Sunt credinciosă, dar nu pot să mă numesc că sunt pioasă, sau fanatică, sau să îmi placă cărţile de acest gen. În afară de asta are şi elemente de Star Treck, prin hologramele acelea, şi mi-am zis că nu poate fi decât halucinant totul, şi nu este pentru mine. După vreo două zile, timp în care tot ocoleam cartea, m-am gândit să îi mai acord o mică şansă, să văd cam ce a scris autoarea. Am început să citesc şi …

Aş vrea să adresez câteva cuvinte autoarei:

          Stimată Lina Moacă

Îmi cer scuze, că am judecat greşit cartea din primele pagini. Am întâlnit o carte scrisă foarte bine din punct de vedere literar, personajele sunt bine conturate, iar povestea este una care merită un mare premiu. După ce am terminat de citit am aflat că sunteţi profesor de istorie şi religie şi multe s-au lămurit pentru mine. Acum ştiu de unde a provenit documentaţia, de altfel extem de bine ancorată în poveste. Nu ştiu dacă povestea din partea a doua, provine din imaginaţie sau realitatea crudă traită, dar sunt tentată să mă gândesc că, numai cineva care a trăit în preajma unei persoane bolnave de cancer poate reda cu atât acurateţe suferinţa, etapele prin care se trece, spitalizare şi tratamente, dar mai ales din punct de vedere spiritual. Sper să mă înşel, dar cert este că aţi cercetat acest aspect până în cele mai mici detalii şi l-aţi prezentat sub forma unei poveşti, care pe mine m-a impresionat.
Aţi surprins foarte bine, după cum aţi şi spus, viaţa, moartea şi nemurirea.
Deşi am am avut pe parcurs mici nemulţumiri, adică mi s-a părut că dragostea (mă refer la acea dragoste dintre parteneri) a fost prea rapidă, părând neverosimilă, şi a lipsit puţină profunzime, cartea merită, şi asta o spun eu, care nu sunt fan al genului fantasy. Un roman de debut extrem de bun!

           Mulţumesc! Cu respect! O umilă cititoare amatoare!

Cartea este împărţită în trei părţi. Este aceeaşi poveste, dar spusă din perspectiva a trei personaje diferite. Începută de Lilly, continuată de Alexandra şi încheiată de Ella.

Prima parte – Magnetism, povestită de Lilly, o creatură de o frumuseţe neobişnuită cu puteri supranaturale (înger) doreşte să cunoscă oamenii, să intre în lumea lor, să facă cunoştinţă cu tot ce mişcă. Îşi convinge fratele geamăn, Willy, să o însoţească şi se vor muta în inima Bucureştiului, undeva pe Calea Victoriei. Cei doi au reuşit să evadeze din lumea întunecată condusă de Willworf, unchiul lor, află adevărata lor identitate şi poveste, îşi descoperă cu adevărat puterile ce fuseseră ţinute în frâu de demon şi vor să exploreze lumea, dar să şi ajute acolo unde este nevoie. Binele contra răului într-o luptă din care va câştigă cel mai bun. Ajutorul pentru cunoaşterea de sine vine din partea unui personaj cu care fac cunoştinţă după evadare, undeva prin munţii Carpaţi. Un personaj identic cu ei, care se dovedeşte a fi tatăl lor. Mama lor, o muritoare, a fost răpită când era însărcinată, de întunecatul Willworf, din dorinţa de răzbunare şi încercarea de a deveni puternic. Cei doi îngeri s-au născut în întuneric, au trait ani alături de demonii însetaţi de suflete, acei demoni care se hrăneau nu cu lumină, ci cu sânge uman, acele creaturi venite din străfundul întunecat al pământului, reci şi goi precum sufletele lor. Lilly şi Willy erau diferiţi, ei erau copiii fratelui geamăn al lui Willworf si reprezentau lumina. O luptă eternă între bine şi rău. Povestea este extrem de dezvoltată şi interesantă şi nu voi pistona asupra ei. Cert este că, gemenii de o frumuseţe nepământeană vor lua contact cu pulsul vieţii cotidiene, cu duritatea şi estetica urâtă a realităţii. Printr-o conjunctură ajung să se îndrăgostească de muritori. Lilly este fascinată de un bărbat ce şi-a pierdut sufletul din cauza că viaţa a fost extrem de dură. Nu are încredere în dragoste, nu are încredere în femei, nu crede că vreodată îşi va găsi liniştea. Un afemeiat, un un tip atrăgător, dar cu inima împietrită. Povestea lor este frumoasă, dar derulată într-un ritm prea rapid, mi-aş fi dorit ceva puţin mai mult, evident nu este lipsită de evenimente.

Willy nu a fost de acord de la început să se implice în viaţa muritorilor, dar se vede căsătorit cu o muritoare-Alexandra, fiica unui afacerist mafiot, un individ dur, o bestie. Să o salveze din ghearele nemiloase a unui tată corupt şi fără scrupule se căsătoreşte cu ea. Îşi neagă în schimb orice sentiment faţă de delicata Alexandra, purtându-se ca un bădăran, în încercarea lui de a o îndepărta. Tânăra în schimb se îndrăgosteşte de virilul Willy, un bărbat absolut senzaţional, dar vede respingerea lui, repulsia lui, şi în durerea ei încearcă să se comporte rebel, poate îi va atrage atenţia. Dar nimic nu îl face pe acel ticălos atrăgător să se înduplece. Deşi nu ştie cât de mult a tulburat liniştea acestui înger, câte contradicţii şi câte bariere şi-a pus acesta să nu se lasă ispitit. În acel moment când totul este pierdut pentru ea hotărăşte să plece departe de o iubire distrugătoare.

Partea a doua Zile dense, nopţi imposibile, este spusă din perspectiva Alexandrei. Ce se întâmplă cât a fost plecată, prin ce trece, şi cum încerca să îşi pună bariere inimii faţă de un bărbat care nu îi dă atenţie–soţul ei. În afară de aceste frământări ale ei, aici în a doua parte avem o poveste extrem de emoţionată şi care te dă peste cap. Alexandra se dovedeşte a fi o persoană cu un suflet măreţ. Dragostea pentru prietena ei Ella, respectul, aprecierea şi prietenia adevărată, o fac pe Alex, să fie zi de zi, clipă de clipă, alături pe prietena ei bolnavă de cancer în faza de metastază. Este emoţionant, profund, dureros ….
Prin întoarcerea ei în Bucureşti, este inevitabil să nu se întâlnească cu soţul ei Willy. Dar de data asta mai puternică, deşi sufletul îi plânge, este hotărâtă să divorţeze. În acest timp crimele, răutatea, împânzesc oraşul. Oamenii dispar, şi nimeni nu ştie despre ce este vorba. Lilly se hotărăşte să intervină pentru a face dreptate, pentru a învinge răul. În spatele tuturor crimelor stă nimeni altul decât Întunecatul Willworf. El face planuri cum să atace şi cum să îşi surprindă fratele şi nepoţii, şi va fi satisfăcut atunci când răul învinge.
Un prim plan al lui Willworf susţinut şi de Marele Iluminat (Lucifer), este pus în practică –în afară de crime– acei oameni cărora li se sugeau sângele (vampiri, strigoi şi tot ce va imaginaţi voi mai rău că sălăşluieşte în lumea întunecată au ieşit la atac), este răpirea Alexandrei. Soţia îngerului va deveni mireasa demonului.
Oare Willy, stă impasibil, cu mâinile în sân? Sau îşi recunoaşte iubirea şi porneşte la luptă?

Partea a treia Alb, roşu şi negru, este continuare poveştii spusă de Ella.
Răul să fie şi mai rău, îşi mai pune un plan în practică, răpirea Ellei, sau Mihaela pe numele ei de botez. Fata ce se află în pragul morţii. În jurul acestei muribunde pluteşte o aura extrem de puternică şi demonul este atras de ea, dar şi de dorinţa de a face rău Fiilor luminii, şi pentru puterea absolută.
Această fată în aparenţă fragilă se dovedeşte a fi extrem de puternică, deşi i se promite nemurirea şi curmarea durerii, ea nu se dezice de credinţa ei. Acest afront adus unuia dintre cei mai puternici demoni ai lumii întunecate, face din ea o fiinţă specială, acea îndrăzneală de a privi în ochii goi şi reci ai unei fiinţe lipsite de suflet, o fac invincibilă. Nu se aşteaptă nicio clipă să se îndrăgostească de un demon, dar voinţă ei este mai puternică decât dragostea. Nici el nu rămâne indiferent faţă de această fiinţă superbă, dar ştie că menirea lui este să fie întuneric, să fie răul. Nu poate să se dezică de acel ,,eu” al lui, chiar dacă Ella este prima fiinţă care a reuşit să îl domine. Ca un fel de recunoştinţă, şi să îşi arate cumva iubirea faţă de ea, deşi nu poate să o împărtăşească, îi face un ultim cadou. Descoperiţi voi despre ce este vorba.

Eu am scris o mică introducere pentru fiecare parte, acţiunea este cu mult mai alertă, evenimentele sunt cu mult mai multe şi mai incitate, veţi face cunoştinţă cu realitatea zilelor noastre, corupţie la nivel înalt, câte ceva din regimul comunist, durerea unor oameni în faţă bolii, dezamăgire, altruism, speranţă, fantasy, dar mai presus de toate veţi înţelege iubirea sub toate formele ei. Ştiţi, câteodată aflăm că s-a întâmplat o minune, sau ni se întâmplă chiar nouă. Nu ştiu câţi dintre noi ne întrebăm, sau aprofundăm, cum şi de unde vine. Probabil că există o legătură undeva dincolo de noi, o forţă pe care nu o înţelegem şi de care nu suntem conştienţi. Cert este că viaţa, moartea, nemurirea, fac un tot unitar.

Şi o ultima întrebare pe care eu am găsit-o în decrierea cărţi, deci nu îmi aparţine, dar m-a făcut să mă gândesc la ea este: Oare iubirea, singură, poate schimba lumea?

9,5 puncte/10

Cartea Oameni, îngeri şi demoni de Lina Moacă a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iasmy

sursă: http://literaturapetocuri.ro/oameni-ingeri-si-demoni-de-lina-moaca-editura-herg-benet.html