Publicat în Pași în trecut, Recenzii

16649344_1790395681286083_1932400314908930184_nDupă foarte mult timp, am plâns la o carte. Am plâns de neputință, de ciudă, de tristețea și durerea personajului principal. Lina, doar tu ești „vinovată”!

Am pășit în trecut împreună cu Auraș Mocan, dacul războinic din provincia Banatus a Daciei. Am ajuns în timpuri de război și cuceriri, am luat parte la ritualuri străvechi, am dansat în hora de Sânziene, am simțit descântecele și rugăciunile la Dumizăul Zamoș, am simțit frica, dar și curajul.

Mie nu prea mi-a plăcut istoria, însă, în cartea Linei, istoria e accesibilă oricui, prin felul frumos în care evenimentele sunt puse în pagină. Luptele dintre daci și romani și dedesubturile acestora ne sunt puse pe tavă, trebuie doar să dăm paginile și să servim încă o porție din istoria noastră, a tuturor.

Auraș Mocan este un țăran simplu, cu credință în Dumnezeu și cu mult bun simț. Își are familia și prietenii aproape și este tot ce îi trebuie. Cum Sânzienele se apropie, speră că își va găsi și perechea: acea fată care să îl determine să nu se mai uite după altele; acea fată care să îi facă inima să salte și sufletul să tânjească după ea.

Sânzienele i-o aduc în brațe pe Lena, fiica boierului Bores, domnița arogantă și inaccesibilă. El știe că un țăran nu are cum să aibă soață o fată de boier, cu toate că, de fiecare dată când o vede, noi simțăminte îl fac să nu se poată stăpâni.

Viața se va schimba pentru el când hotărăște să meargă la curtea regelui, să se lupte pentru mâna fiicei sale. O face din orgoliu, pentru a îi dovedi boierului Argus că e mai bun decât el, însă forța și curajul său îl aduc în finală, pe locul 2. Asta înseamnă că nu mai e un simplu țăran, ci devine comandant în oastea lui Decebal. Acum, va putea să o ceară pe Lena de soție, fără a îi fi rușine de statutul lui.

Dragostea ce se înfiripă între ei e înălțătoare, e tot ce își pot dori doi oameni. Copiii nu întârzie să apară și ei se iubesc din ce în ce mai mult.

Însă, se apropie războiul….Împăratul Traianus al Romei vrea neapărat să îi subjuge, pe când ei vor doar să fie lăsați în pace, să își ducă viața liniștiți. Totul se va schimba….Liniștea se transformă în haos, singura speranță de care se pot agăța fiind credința în Dumnezeu… Vor trece ei peste aceste vremuri tulburi? Le este de ajuns iubirea și credința?
O poveste care nu te lasă să o lași din mână!

Mulțumesc, Librex, pentru ocazia de a citi o carte minunată! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa de aici.

sursă:http://portiadecitit.blogspot.com.es/2017/02/pasi-in-trecut-lina-moaca.html

Anunțuri
Publicat în Pași în trecut

Pași în trecut – Lina Moacă

Anca și cărțile

16699916_1417877618275190_1935001148_n

Vă prezint cartea care aseară nu mi-a permis să dorm, cartea care nu m-a lăsat să o pun pe noptieră, care m-a ținut captivă. Da, dar principalul ”vinovat” este Lina Moacă, autoarea care s-a înscris cu succes în lista autorilor mei preferați. Am iubit- o pe pe Lina de la Valuri de viață, mi-a transmis emoție, dragoste, sensibilitate și fluiditate. Mi-a plăcut atât de mult amprenta pe care o lasă în scriitura ei, măiestria cu care reușește nu numai să scrie dar să ne și facă părtași, încât am zis de atunci că nu va dura mult până ce voi face Pași în trecut.

Pași în trecutul cui? Al meu? Al lui? Al ei? Sau în trecutul nostru comun? Oriunde aș păși sunt sigură că va fi o lume minunată, întocmai cu cea pe carea autoarea ne-a prezentat-o astăzi. Unde tradițiile, credința și devotamentul guvernau destine, unde dragostea unește…

Vezi articol original 772 de cuvinte mai mult

Publicat în Recenzii, Valuri de viață

Valuri de viață – Lina Moacă

Anca și cărțile

Cum am putea trăi fără iubire? Cât de mare este puterea ei de vindecare?

Am știut mereu că fiecare carte are momentul ei potrivit, că fiecare rând vine să aline starea mea, că regăsesc printre pagini încredere și putere. Valuri de viață este o astfel de carte.
Te tulbură, te vindecă, te alină și te lasă să îți revii, te îndeamnă să privești în ansamblu.
Cât ar fi furtuna de groaznică, câte valuri ar mătura țărmul, oricât de puternic ar lovi, într-un final marea se liniștește. E limpede, frumoasă și albastră, cucerește inimi cu măreția și orizontul ei îndepărtat.

Înveți o altă lecție, aceea a iubirii. Iubirea este un cuvânt atât de simplu, dar atât de complex, care include atâtea trăiri, atâtea vise, atâtea speranțe. Câte promisiuni sunt închise într-un singur sărut? Câtă nebunie dulce măsurată în bătăi de aripi de fluturi? Câtă speranță și cât abandon? Iar pe lângă…

Vezi articol original 1.104 cuvinte mai mult