Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Recenzie Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă

Florinela Alexandrescu

14079869_693372714143997_3954546323412981547_n

Titlu: Oameni, îngeri și demoni

Autor: Lina Moacă

Editură: Herg Benet

Anul apariției:2014

Număr de pagini: 712

Categoria: Literatură Română

Disponibilă; Libris

„Apa îmi spală lacrimile, îmi curăţă ochii, îi limpezeşte. Aş vrea să poată pătrunde şi în interiorul trupului să-mi curețe sufletul încărcat de reziduuri. Dar ştiu, e imposibil, durerea nu poate fi îndepărtată, m-am născut odată cu ea. Nu mai am nicio îndoială sunt o însemnată de genele răului.

Demult am dorit să citesc această carte după ce am citit Valuri de viașă de aceași autoare. Speram că romanul Oameni, îngeri și demoni să se ridice la nivelul primei cărți care am citit-o.

Însă după părerea mea este mai bună, mai complexă și cu personaje frumos conturate cum ne-a invățat Lina până acum.

Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul…

Vezi articol original 554 de cuvinte mai mult

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă (prima mea recenzie)

A little place of library called home

   *Mulțumiri călduroase lui M., care mi-a recomandat și împrumutat cartea. Ai deschis o portiță importantă. Romanul acesta a reprezentat un nou început*
  
   Gen: Fantasy
   Număr de pagini: 712
   Data apariției: mai 2014

   Descriere:

     Willy și Lilly sunt creaturi nepământene încununate cu carismă, inteligență și înfățișări covârșitoare. Când își dau seama că subteranul în care trăiesc este searbăd și lipsit de farmec, aceștia își pornesc goana nebună în căutarea frumosului. Intrând în invazia oamenilor, aceștia încearcă să-și atribuie anumite măști pentru a trece neobservați, însă planul eșuează, magnetismul devenind incredibil. Lucrurile se complică, atracția pentru viață și muritori crește, iar Willwolf, Stăpânul Întunericului intervine într-un moment cum nu se poate mai nepotrivit. Se încinge o luptă aprigă, plină de suferință.
     Va fi tăria unei ființe umane mai presus de forțele supranaturale ale răului?
   
   Părerea mea:

   O călătorie…

Vezi articol original 584 de cuvinte mai mult

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Recenzie „Oameni, îngeri și demoni” de Lina Moacă

21df8-23267010Am vrut cu ardoare să citesc această carte, deoarece citesc blogul autoarei de ceva vreme și am descoperit în ea un om minunat, care reușește să valseze cu fiecare frază, transformând-o în ceva unic. Inedit. Nemaivăzut.
Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă îi are în prim-plan pe gemenii Lilly și Willy, două creaturi cu puteri supranaturale, care poartă titulatura de „fiii luminii”. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost, cu siguranță, structura romanului. Cartea este relatata din perspectiva a trei femei, cu trei stiluri de viață diferite, ce privesc lumea în trei moduri unice. Prima parte este narată de Lilly, a doua de Alexandra, fiica omului de afaceri, care dă dovadă pe parcursul romanului de solidaritate, iar a treia parte este povestită de către Ella, o tânără chinuită de cancer.

Îţi place ploaia, dar nu-ţi place potopul. Îţi place adevărul , dar nu când spus doare. Îţi plac oamenii care gândesc, nu-ţi plac cei care trag concluzii fără să gândească. Îţi place iubirea, nu şi inimile zdruncinate. Îţi plac filmele, dar nu îţi plac finalurile nefericite. Îţi plac florile, dar nu-ţi place când se ofilesc. Îţi place soarele, dar nu insolaţia. Îţi plac răsăriturile, dar nu să te trezeşti dimineaţa şi îţi mai place îngheţata şi ciocolata, dar nu şi efectele lor.’
Expozițiunea romanului a fost ceva de nedescris. Mi-a plăcut extrem de mult cum autoarea a descris nașterea gemenilor făcând referire la Geneza Biblică. Excepțională idee, unică, inedită, fabulos creionată.

ÎȚI PLACE CARTEA? O POȚI CUMPĂRA AICI
Personajul meu preferat a fost, cu siguranță, Lilly. Deși la început nu empatizam deloc cu ea, mi se părea extrem de naivă și docilă, lipsită de personalitate, pe măsură ce paginile treceau, Lilly se maturiza, creștea din toate punctele de vedere, romanul reprezentând de fapt, o metamorfoză a acestui personaj, care este privit evolutiv.

Mi-a plăcut puterea ei de convingere; a reușit să-și înduplece fratele să se mute în București și să se căsătorească cu Alexandra, pentru a o scăpa din ghearele tatălui răufăcător, ea dorindu-și mai mult decât orice altceva să socializeze, să cunoască oameni noi, să cunoască iubirea și să înțeleagă sensurile lumii.

Oameni, îngeri și demoni m-a făcut, mai presus de orice altceva, să deschid ochii, să privesc în jur, să privesc cerul și să mulțumesc, să conștientizez valoarea vieții, să meditez asupra lucrurilor care contează cu adevărat. Cred că acesta a fost scopul autoarei, să transmită ceva, să creioneze mai mult decât ficțiune, vrând să ne îndemne să descoperim adevăratul sens al vieții.

Recomand Oameni, îngeri și demoni celor care vor o lectură plăcută și diferită în cel mai bun sens, o gură de aer proaspăt presărat cu boabe de inocență și glazură de iubire.

sursă: http://goodread.ro/recenzie-oameni-ingeri-si-demoni-de-lina-moaca-2/

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Oameni, îngeri şi demoni de Lina Moacă

Oameni-ingeri-si-demoni

Editura: Herg Benet
Numar pagini: 708
Colecţia : Cartile Arven

Despre Lina Moacă: “Un zori de zi la ţară, pe 25 mai 1980, la poalele Muntelui Sacru a lui Zalmoxe, în vechea vatră a Gugulaniei. O fire pasionată de logică şi ilogica faptelor, licenţiată în Teologie-Istorie, a încercat să aducă lumina de aici şi de dincolo… Şi, astfel, a început să scrie cam tot ce i s-a acumulat în minte.”

Oameni, îngeri şi demoni reprezintă romanul de debut al autoarei.

“Lumea e emoţie, emoţia e viaţă, viaţa e poveste, povestea e culoare, culoare e lumină, lumina e eternă“– Lina Moacă
Cred că, aceste cuvinte scrise de autoare reprezintă fără tăgadă cartea Oameni, îngeri şi demoni. Nu poţi găsi o exprimare mai bună să caracterizeze cartea. Evident, vei înţelege totul după ce o citeşti, astfel rămân numai nişte cuvinte scrise cu o ramificaţie profundă, dar fără o explicaţie anume.
Cartea este un cocon al realităţii peste care s-a aruncat o pânză fină din borangicul fantasy-ului. Nu ştiu cât de literară este această expresie, poate fi o mare prostie, dar cuvintele astea mi-au staruit în minte pe tot parcursul cărţii. De unde au ieşit, habar nu am. Poate pentru că am văzut realitatea îmbrăcată în altă haină, poate că acel fantasy a fost ca o boare suflată uşor de autoare peste tot ceea înseamnă viaţă, moarte, nemurire, iubire, credinţă.

Oameni, îngeri şi demoni, începe destul de bine, prin prezentarea evadării din lumea subterană a celor doi fii gemeni ai luminii, Lilly şi Willy. Capitolul doi, vreau să vă mărturisesc că m-a făcut să închid cartea şi să o las. Aşa am şi făcut! În capitolul doi, avem o explicaţie bazată pe Geneză, unde s-au schimbat numele, avem şi ceva istoric şi intervine şi Vlad Ţepeş, aşa că mi-am zis nu, nu cred că vreau să citesc o carte plină de credinţă. Sunt credinciosă, dar nu pot să mă numesc că sunt pioasă, sau fanatică, sau să îmi placă cărţile de acest gen. În afară de asta are şi elemente de Star Treck, prin hologramele acelea, şi mi-am zis că nu poate fi decât halucinant totul, şi nu este pentru mine. După vreo două zile, timp în care tot ocoleam cartea, m-am gândit să îi mai acord o mică şansă, să văd cam ce a scris autoarea. Am început să citesc şi …

Aş vrea să adresez câteva cuvinte autoarei:

          Stimată Lina Moacă

Îmi cer scuze, că am judecat greşit cartea din primele pagini. Am întâlnit o carte scrisă foarte bine din punct de vedere literar, personajele sunt bine conturate, iar povestea este una care merită un mare premiu. După ce am terminat de citit am aflat că sunteţi profesor de istorie şi religie şi multe s-au lămurit pentru mine. Acum ştiu de unde a provenit documentaţia, de altfel extem de bine ancorată în poveste. Nu ştiu dacă povestea din partea a doua, provine din imaginaţie sau realitatea crudă traită, dar sunt tentată să mă gândesc că, numai cineva care a trăit în preajma unei persoane bolnave de cancer poate reda cu atât acurateţe suferinţa, etapele prin care se trece, spitalizare şi tratamente, dar mai ales din punct de vedere spiritual. Sper să mă înşel, dar cert este că aţi cercetat acest aspect până în cele mai mici detalii şi l-aţi prezentat sub forma unei poveşti, care pe mine m-a impresionat.
Aţi surprins foarte bine, după cum aţi şi spus, viaţa, moartea şi nemurirea.
Deşi am am avut pe parcurs mici nemulţumiri, adică mi s-a părut că dragostea (mă refer la acea dragoste dintre parteneri) a fost prea rapidă, părând neverosimilă, şi a lipsit puţină profunzime, cartea merită, şi asta o spun eu, care nu sunt fan al genului fantasy. Un roman de debut extrem de bun!

           Mulţumesc! Cu respect! O umilă cititoare amatoare!

Cartea este împărţită în trei părţi. Este aceeaşi poveste, dar spusă din perspectiva a trei personaje diferite. Începută de Lilly, continuată de Alexandra şi încheiată de Ella.

Prima parte – Magnetism, povestită de Lilly, o creatură de o frumuseţe neobişnuită cu puteri supranaturale (înger) doreşte să cunoscă oamenii, să intre în lumea lor, să facă cunoştinţă cu tot ce mişcă. Îşi convinge fratele geamăn, Willy, să o însoţească şi se vor muta în inima Bucureştiului, undeva pe Calea Victoriei. Cei doi au reuşit să evadeze din lumea întunecată condusă de Willworf, unchiul lor, află adevărata lor identitate şi poveste, îşi descoperă cu adevărat puterile ce fuseseră ţinute în frâu de demon şi vor să exploreze lumea, dar să şi ajute acolo unde este nevoie. Binele contra răului într-o luptă din care va câştigă cel mai bun. Ajutorul pentru cunoaşterea de sine vine din partea unui personaj cu care fac cunoştinţă după evadare, undeva prin munţii Carpaţi. Un personaj identic cu ei, care se dovedeşte a fi tatăl lor. Mama lor, o muritoare, a fost răpită când era însărcinată, de întunecatul Willworf, din dorinţa de răzbunare şi încercarea de a deveni puternic. Cei doi îngeri s-au născut în întuneric, au trait ani alături de demonii însetaţi de suflete, acei demoni care se hrăneau nu cu lumină, ci cu sânge uman, acele creaturi venite din străfundul întunecat al pământului, reci şi goi precum sufletele lor. Lilly şi Willy erau diferiţi, ei erau copiii fratelui geamăn al lui Willworf si reprezentau lumina. O luptă eternă între bine şi rău. Povestea este extrem de dezvoltată şi interesantă şi nu voi pistona asupra ei. Cert este că, gemenii de o frumuseţe nepământeană vor lua contact cu pulsul vieţii cotidiene, cu duritatea şi estetica urâtă a realităţii. Printr-o conjunctură ajung să se îndrăgostească de muritori. Lilly este fascinată de un bărbat ce şi-a pierdut sufletul din cauza că viaţa a fost extrem de dură. Nu are încredere în dragoste, nu are încredere în femei, nu crede că vreodată îşi va găsi liniştea. Un afemeiat, un un tip atrăgător, dar cu inima împietrită. Povestea lor este frumoasă, dar derulată într-un ritm prea rapid, mi-aş fi dorit ceva puţin mai mult, evident nu este lipsită de evenimente.

Willy nu a fost de acord de la început să se implice în viaţa muritorilor, dar se vede căsătorit cu o muritoare-Alexandra, fiica unui afacerist mafiot, un individ dur, o bestie. Să o salveze din ghearele nemiloase a unui tată corupt şi fără scrupule se căsătoreşte cu ea. Îşi neagă în schimb orice sentiment faţă de delicata Alexandra, purtându-se ca un bădăran, în încercarea lui de a o îndepărta. Tânăra în schimb se îndrăgosteşte de virilul Willy, un bărbat absolut senzaţional, dar vede respingerea lui, repulsia lui, şi în durerea ei încearcă să se comporte rebel, poate îi va atrage atenţia. Dar nimic nu îl face pe acel ticălos atrăgător să se înduplece. Deşi nu ştie cât de mult a tulburat liniştea acestui înger, câte contradicţii şi câte bariere şi-a pus acesta să nu se lasă ispitit. În acel moment când totul este pierdut pentru ea hotărăşte să plece departe de o iubire distrugătoare.

Partea a doua Zile dense, nopţi imposibile, este spusă din perspectiva Alexandrei. Ce se întâmplă cât a fost plecată, prin ce trece, şi cum încerca să îşi pună bariere inimii faţă de un bărbat care nu îi dă atenţie–soţul ei. În afară de aceste frământări ale ei, aici în a doua parte avem o poveste extrem de emoţionată şi care te dă peste cap. Alexandra se dovedeşte a fi o persoană cu un suflet măreţ. Dragostea pentru prietena ei Ella, respectul, aprecierea şi prietenia adevărată, o fac pe Alex, să fie zi de zi, clipă de clipă, alături pe prietena ei bolnavă de cancer în faza de metastază. Este emoţionant, profund, dureros ….
Prin întoarcerea ei în Bucureşti, este inevitabil să nu se întâlnească cu soţul ei Willy. Dar de data asta mai puternică, deşi sufletul îi plânge, este hotărâtă să divorţeze. În acest timp crimele, răutatea, împânzesc oraşul. Oamenii dispar, şi nimeni nu ştie despre ce este vorba. Lilly se hotărăşte să intervină pentru a face dreptate, pentru a învinge răul. În spatele tuturor crimelor stă nimeni altul decât Întunecatul Willworf. El face planuri cum să atace şi cum să îşi surprindă fratele şi nepoţii, şi va fi satisfăcut atunci când răul învinge.
Un prim plan al lui Willworf susţinut şi de Marele Iluminat (Lucifer), este pus în practică –în afară de crime– acei oameni cărora li se sugeau sângele (vampiri, strigoi şi tot ce va imaginaţi voi mai rău că sălăşluieşte în lumea întunecată au ieşit la atac), este răpirea Alexandrei. Soţia îngerului va deveni mireasa demonului.
Oare Willy, stă impasibil, cu mâinile în sân? Sau îşi recunoaşte iubirea şi porneşte la luptă?

Partea a treia Alb, roşu şi negru, este continuare poveştii spusă de Ella.
Răul să fie şi mai rău, îşi mai pune un plan în practică, răpirea Ellei, sau Mihaela pe numele ei de botez. Fata ce se află în pragul morţii. În jurul acestei muribunde pluteşte o aura extrem de puternică şi demonul este atras de ea, dar şi de dorinţa de a face rău Fiilor luminii, şi pentru puterea absolută.
Această fată în aparenţă fragilă se dovedeşte a fi extrem de puternică, deşi i se promite nemurirea şi curmarea durerii, ea nu se dezice de credinţa ei. Acest afront adus unuia dintre cei mai puternici demoni ai lumii întunecate, face din ea o fiinţă specială, acea îndrăzneală de a privi în ochii goi şi reci ai unei fiinţe lipsite de suflet, o fac invincibilă. Nu se aşteaptă nicio clipă să se îndrăgostească de un demon, dar voinţă ei este mai puternică decât dragostea. Nici el nu rămâne indiferent faţă de această fiinţă superbă, dar ştie că menirea lui este să fie întuneric, să fie răul. Nu poate să se dezică de acel ,,eu” al lui, chiar dacă Ella este prima fiinţă care a reuşit să îl domine. Ca un fel de recunoştinţă, şi să îşi arate cumva iubirea faţă de ea, deşi nu poate să o împărtăşească, îi face un ultim cadou. Descoperiţi voi despre ce este vorba.

Eu am scris o mică introducere pentru fiecare parte, acţiunea este cu mult mai alertă, evenimentele sunt cu mult mai multe şi mai incitate, veţi face cunoştinţă cu realitatea zilelor noastre, corupţie la nivel înalt, câte ceva din regimul comunist, durerea unor oameni în faţă bolii, dezamăgire, altruism, speranţă, fantasy, dar mai presus de toate veţi înţelege iubirea sub toate formele ei. Ştiţi, câteodată aflăm că s-a întâmplat o minune, sau ni se întâmplă chiar nouă. Nu ştiu câţi dintre noi ne întrebăm, sau aprofundăm, cum şi de unde vine. Probabil că există o legătură undeva dincolo de noi, o forţă pe care nu o înţelegem şi de care nu suntem conştienţi. Cert este că viaţa, moartea, nemurirea, fac un tot unitar.

Şi o ultima întrebare pe care eu am găsit-o în decrierea cărţi, deci nu îmi aparţine, dar m-a făcut să mă gândesc la ea este: Oare iubirea, singură, poate schimba lumea?

9,5 puncte/10

Cartea Oameni, îngeri şi demoni de Lina Moacă a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iasmy

sursă: http://literaturapetocuri.ro/oameni-ingeri-si-demoni-de-lina-moaca-editura-herg-benet.html

Publicat în *, Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Recenzie: Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă

Titlu: Oamnei, îngeri și demoni

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 712

An apariție: 2014

Descriere: Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.
Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willworf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.

Părerea mea: Acest volum cuprinde trei povești de iubire în care emoția, speranța și dezamăgirea dăinuie. Eu una nu mă așteptam să fie povestită din trei perspective diferite, dar pur și simplu m-au capturat cu totul,a fost wow.

Povestea este creată pe baza unei povești din Biblie, fapt care la început mi-a displăcut, dar mai apoi m-a atras în interiorul ei. La baza poveștii stau Willy și Lilly, doi frați gemeni nemuritori și tatăl lor împreuna cu fratele său geamăn care reprezintă binele și răul.

Lilly,o fire gingasă și curajoasă îl atrage pe fratele său la București, unde îi vor cunoaște pe Alexandra și Tudor.
Primele doua părți prezintă povestea de dragoste dintre Lilly și Tudor și totodata dintre Alexandra și Willy și totodata greutățile și încercările prin care trebuie să treacă. Ultima poveste este a Mihaelei, cea mai bună prietenă a Alexandrei, care odinioară era grav bolnavă și care acum este atrasă în capcană de către maleficul Willworf. Acesta dorea să stăpânească planeta și sa își distrugă nepoții. Mihaela i se împotrivește chiar dacă acesta o vrajește și ea cade în capcană, îndragostindu-se de cel rău. Fata are o viziune văzându-se căsătorită și fericită. Oare va scăpa din vraja întunericului sau va fi silită să își petreacă viața alături de el ?!

O carte care te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii, care nu te plictisește chiar dacă are un număr mare de pagini. Aici iubirea și prietenia se împletesc și te ajută să înțelegi că pentru orice problemă se găsește soluția.

Din partea mea are cinci stele și o recomand cu drag.
„Povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire, altruism, din trei perspective feminine diferite. Pe tot parcursul lecturii, o întrebare revine: oare iubirea, singură, poate schimba lumea?”

Citate: „De când te-am zărit, am știut că deții anumite capacități speciale, că nu ești o persoană obișnuită, Lilly, chiar dacă te străduiești să trecu drept un om simplu, comun, nu reușești”.
’’Îţi place ploaia, dar nu-ţi place potopul. Îţi place adevărul , dar nu când spus doare. Îţi plac oamenii care gândesc, nu-ţi plac cei care trag concluzii fără să gândească. Îţi place iubirea, nu şi inimile zdruncinate. Îţi plac filmele, dar nu îţi plac finalurile nefericite. Îţi plac florile, dar nu-ţi place când se ofilesc.Îţi place soarele, dar nu insolaţia. Îţi plac răsăriturile, dar nu să te trezeşti dimineaţa şi îţi mai place îngheţata şi ciocolata, dar nu şi efectele lor.’’
„Ah, văd prea bine că îți place să respingi, dar nu suporți să fii respins. Când te-am dorit din tot sufletul,tu m-ai dat la o parte”

sursă:http://orasul-cartilor.blogspot.ro/2015/09/recenzie-oameni-ingeri-si-demoni-de_2.html

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

„Oameni, îngeri și demoni” de Lina Moacă- Recenzie

Autor: Lina Moacă

Editura: Herg Benet
Număr de pagini: 712
Rating: 5 din 5 steluțe

Și ne întrebăm, evident, despre ce este viața. Ne avântăm în răspunsuri pe care, de fapt, nici noi nu le înțelegem. Este despre fericire? O fi, dar ce înțelegem prin fericire? Este despre dragoste, despre moarte? Bineînțeles, este. Este despre soare, despre lună și stele, este despre cataclisme, despre crime, minciuni, lacrimi și secrete. De asemenea, viața este despre viață. Totuși, departe de aceste lucruri, am o certitudine: o lume în care se trăiește pentru a da viață, pentru a aduce zâmbete și fericire, nu va fi niciodată un haos, pentru că întunericul face parte din lumină, iar fără ură nu poate exista iubire și dragoste.

O carte care pur și simplu m-a făcut să realizez lucruri, să conștientizez această frumusețe a vieții pe care, uneori, o dădeam deoparte și mi-o făceam străină. Această frumusețe pe care o uitam și o lăsam să se afunde undeva într-o groapă a cărui fund mi-este necunoscut – frumusețea la care, uneori, râvnim atât de mult neștiind că, de fapt, ea se află lângă noi, în toți ochii pe care îi privim cu atâta dragoste, în căldura soarelui, culoarea ierbii. Cred că, înainte de toate, acesta a fost idealul pe care autoarea Lina Moacă și l-a setat: nu a vrut, neapărat, să scrie ficțiune, pe cât a vrut ca prin acest roman să transmită ceva, să deschidă ochii și să ofere cititorilor un prilej la meditație. Nici nu știu cum să încep această recenzie, pentru că nu vreau ca totul să pară prea siropos, light, însă acest roman este unul dintre cele mai frumoase romane de ficțiune pe care le-am citit vreodată. Și nu spun acest lucru din pur entuziasm, ci pentru că am citit aceste șapte sute de pagini fără să-mi dau seama, atât de prins eram de lectură și de învățăturile ei.

Mai mult decât a fi o scriitură impecabilă, colorată, firavă și sensibilă, romanul „Oameni, îngeri și demoni” este un fel de stare, este ca o pildă spusă în câteva sute de pagini, este o acumulare de principii de viață și valori. În altă instanță, autoarea ne vorbește despre răutatea care împânzește sufletele oamenilor, despre provincialitate, minciună, teroare și dușmănie – la o adică, despre problemele muritorilor limitați care, în dezacord cu efemeritatea lor, au uitat că viața nu presupune numai o adunătură de lucruri materiale, de bani și înavuțire, condamnați de voracitatea în care sufletul li se scaldă, ci viața presupune iubire și spiriualitate, linște și pace. Astfel, societatea în care trăim pare a fi subjugată de credința banului, departe de a fi înclinată spre realizarea spirituală a sinelui, de oportunitatea de afirmare, care, mai apoi, împinge scopul existenței către realizarea materială proprie, reflectată în bani, în afaceri necurate, minciuni și grosimea portofelului. Dând la o parte toate aceastea, autoarea Lina Moacă ne înfățișează o lume în care banii distrug esența infinită a visului omenesc, distrug ceea ce este nobil în principiile de viață ale personajelor, reliefând o lume a non-valorilor, o lume tragică în care conștința răutății, a fățărniciei rezonează cu tot ceea ce era bun, cândva, dar s-a pierdut.

Nu vreau să credeți că m-am îndepărtat de subiectul cărții. După cum am obișnuit, nu fac rezumatul pentru că asta ar însemna să suprim din plăcerea lecturii. Or, doar nu vreau să se întâmple asta, nu? Romanul surprinde o poveste fantasy despre doi gemeni neobișnuiți, Willy și Lilly (mi-a plăcut enorm lirismul numelor), doi gemeni care se bucură de niște trăsături angelice, de o frumusețe care depășește tiparele firescului uman, și, de asemenea, care au puteri neobișnuite, date fiind rădăcinile lor ereditare: ei sunt Fiii Luminii, ființe nemuritoare care, dorind să cunoască oamenii de deasupra pământului, ajung, înfruntându-l pe marele lord întunecat, Willworf, sprijinit de Marele Iluminat, în mijlocul orașului București unde vor încerca să trăiască în conformitate cu societatea contemporană lor. Aici, cei doi frați gemeni o întâlnesc pe Alexandra, o tânără a cărei viață nu este prea roz, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Din acel moment, cei doi fac cunoștință cu întunecimea rasei umane, cu răutatea, crima și fățărnicia care împânzesc orașul și restul provinciilor din zonă. Lilly, având un spirit mai săritor și mai altruist, dorește s-o ajute pe Alexandra să scape din mâinile tatălui ei netrebnic, iar singurul mod prin care o poate ajuta este să realizeze o căsătorie de conveniență între fratele ei, Willy, și Alexandra, toate astea pentru a o scoate pe aceasta de sub tutela distructivă a tatălui. Deși la început Willy nu prea are sentimente puternice pentru Alexandra, timpul și circumstanțele îi vor apropia pe cei doi, iar iubirea lor se va releva într-o poveste fascinantă de dragoste care, totuși, pare imposibilă, date fiind condițiile celor doi.

Astfel, Lina vorbește în „Oameni, îngeri și demoni” și despre iubire, despre sentimente și dragoste. Dar nu vorbește despre iubire doar ca o relație dintre doi oameni, ca un act al acuplării, ci vorbește despre iubire ca un sentiment care împlinește ființa, o transcede și o apropie de cosmos, o înalță și o desăvârșește în toată taina ei misterioasă. Iubirea, un sentiment care împăienjenește sufletul și îl apropie de divinitate, îl face mai accesibil credinței și permite sufletului să se manifeste prin arta sărutului, a gloriei eterne care vine odată cu îmbrățișarea care unește două ființe într-una singură. Cu un limbaj seducător, pasional și plin de pasiune, Lina reușește să reitereze ceea ce iubirea, în tainele ei nescrise, înseamnă: împlinire, dorință, speranță și dor, iar în ultimă instanță alegorică, viață și moarte. Poveștile de dragoste pe care aceste pagini le țes nu au cum să nu-ți rămână întipărite în minte și suflet, pentru ca, mai târziu, mereu să-ți aduci aminte de cât de pișicher era personajul ăla, cât de incisiv era celălalt, cât de mult de enerva altul, pentru ca mai apoi destinul să le readucă împreună spre bucuria cititorului.

În același timp, totuși, pe când viața personajelor se derulează pe străzile Bucureștiului, în profunzimile pământului, de pe tronul său, Willworf tocmește planuri negre, de atac, așteptând momentul potrivit pentru a-și întinde negura întunecată peste lume și pântind momentul potrivit pentru a-și suprinde fratele și nepoții. În cocârdășie cu alte himere, creaturi ciudate care-ți stârnesc fiori, marele întunecat va face orice este în stare pentru a-și duce planul la bun sfârșit și pentru a restabili ordinea care a fost distrusă în momentul în care ce doi gemeni, Willy și Lilly, au părăsit întunecimea cărnii pământului. Evident, bănuind plăcerea publicului cititor, Lina a reușit să aducă în romanul ei un strop consistent de mister, de teroare, de magie și spaimă, fără, însă, să exagereze cu toate acestea. Acțiunea se derulează alert și, deși uneori parcă ai cobi ce urmează să se întâmple, certitudinea că totul a fost așa cum ai crezut tu potențează sentimentul că, într-adevăr, ai citit un roman cu viață și despre viață.

Am citit chiar într-un interviu recent acordat Linei moacă, de pe blogul Orizont prin carte (sper să nu se supere autoarea că am preluat o micuță parte): rugată să spună ceva despre ea, autoarea a spus următoarele „(…) Ador cărțile cu toată puterea lor de a împărtăși, de a transmite frecvențe prin cuvinte. Îmi place armonia și caut să o simt în oameni, în tot ceea ce mă înconjoară. Pentru mine lumea e emoție, emoția e viață, viața e poveste, povestea e culoare, culoarea e lumină, lumina e etern.” Și, într-adevăr, scriitura Linei este plină de lumină, este plină de culoare – făcând niște corelații, sriitura Linei este plină de etern și de frumos. Pur și simplu, autoarea scrie despre polaritatea umană, despre resorturile fiecări ființe, despre pornirile ei luminate, dar și întunecate. Scrie despre oameni și viață, despre contradicții și ceea ce, în profunzimile sale, omul înseamnă: potențialul unui suflet mânat pe cărările (ne)greșite ale vieții, pe cărările acestea în drumul cărora de multe ori ne pierdem și renunțăm la idealurile care se află la celălalt capăt. Din frică, teamă de eșec; totuși, înarmați cu iubire și cu un crez divin, este imposibil să nu reușim. Fascinată de natura și complexitatea umană cu care ne-am pricopsit încă de la începuturile vieții, autoarea relevă toate acestea în volumul ei de debut „Oameni, îngeri și demoni”: întunericul face parte din lumină, binele nu ar putea exista fără rău, dragostea nu ar exista fără ură. Aceste sentimente, deși cel mai adesea se exclud reciproc, înseamnă, într-un singur cuvânt, același lucru: „omul”.

Pentru a înțelege mai bine natura umană, pentru a citit cu adevărat ceva frumos, plin de lumină și căldură, vă recomand să lecturați romanul Linei. Recunosc, eu îl aveam în bibliotecă de ceva vreme, însă abia luna trecută mi-am făcut curajul să-l citesc. Mi-a fost rușine de mine însumi pentru că am așteptat atât, dar a trebuit să simt chemarea cărții, să știu că, da, acum este momentul să-l citesc și să nu-l iau în mână, așa, din inerție, doar ca să citesc ceva. A fost una dintre cele mai bune alegeri literare de anul acesta. Lectura romanului mi-a dat curaj, mi-a dat puterea de a înțelege mai bine profunzimile naturii umane, contradicțiile sale sufletești și principiile de viață. Dincolo de a fi o carte foarte bună de ficțiune, fantasy, roamnul Linei este o pledoarie pentru frumos și pentru spirit, pentru credință, te ademenește într-o lume plină de lumină caldă, te poartă printre nori alături de cei doi gemeni, îți dă propriile tale aripi și te face să pătrunzi în esența vieții. No, mie chiar mi-a plăcut, serios vă spun, iar recenzia aceasta sper să contureze întocmai simțămintele care mi-au crescut în piept după ce am citit romanul. Îmbinând miticul, fantasticul, credința, viața și sufletul omului, autoarea relevă în paginile cărții o poveste de o tipologie fantastică, fastuoasă și sensibilă, iar ușoara redundanță a autoarei potențează ceea ce ea, prin roman, vrea să transmită: povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire și altruism, reverbând cu o întrebare pe care, evidend, cu toții ne-am pus-o: oare, singură, iubirea poate schimba lumea în care trăim? Răspunsul este subiectiv, deci nu am să mă pronunț. Citind același interviu, mi-am dat seama că autoarea a surprins, în carte, și pasaje din viața ei, iar prin lectura romanului m-am apropiat și mai mult de frumusețea autoarei. Îi mulțumesc nespus pentru această șansă.

Unul dintre cele mai bune romane de debut pe care le-am citit vreodată. Deși eu nu prea mă omor cu acest gen fantasy, pot să spun că am dat deoparte această cortină și, zău, chiar nu am regretat, pentru că am simțit că citesc despre viață, despre oameni și despre ceea ce simțeam nevoia să regăsesc într-o carte. Lina este autoarea care se identifică cu personajele sale, rezonând într-un cântec accesibil fiecărui cititor – ea este genul de scriitoare care își conturează personajele după mediul în care acestea trăiesc, dându-le viață și, parcă, gândire și manifestare proprie. Este genial modul în care reușește să facă asta, cu adevărat talentat. Îi mulțumesc mult pentru șansa de a citi acest roman. Îl puteți achiziționa de pe site-ul editurii Herg Benet, de AICI, sau îl puteți găsi și pe Libris, AICI, cu o reducere foarte bună! Lecturi plăcute și o săptămână frumoasă!

sursă: http://falled.blogspot.ro/2015/08/oameni-ingeri-si-demoni-de-lina-moaca.html