Publicat în Pași în trecut, Recenzii

16649344_1790395681286083_1932400314908930184_nDupă foarte mult timp, am plâns la o carte. Am plâns de neputință, de ciudă, de tristețea și durerea personajului principal. Lina, doar tu ești „vinovată”!

Am pășit în trecut împreună cu Auraș Mocan, dacul războinic din provincia Banatus a Daciei. Am ajuns în timpuri de război și cuceriri, am luat parte la ritualuri străvechi, am dansat în hora de Sânziene, am simțit descântecele și rugăciunile la Dumizăul Zamoș, am simțit frica, dar și curajul.

Mie nu prea mi-a plăcut istoria, însă, în cartea Linei, istoria e accesibilă oricui, prin felul frumos în care evenimentele sunt puse în pagină. Luptele dintre daci și romani și dedesubturile acestora ne sunt puse pe tavă, trebuie doar să dăm paginile și să servim încă o porție din istoria noastră, a tuturor.

Auraș Mocan este un țăran simplu, cu credință în Dumnezeu și cu mult bun simț. Își are familia și prietenii aproape și este tot ce îi trebuie. Cum Sânzienele se apropie, speră că își va găsi și perechea: acea fată care să îl determine să nu se mai uite după altele; acea fată care să îi facă inima să salte și sufletul să tânjească după ea.

Sânzienele i-o aduc în brațe pe Lena, fiica boierului Bores, domnița arogantă și inaccesibilă. El știe că un țăran nu are cum să aibă soață o fată de boier, cu toate că, de fiecare dată când o vede, noi simțăminte îl fac să nu se poată stăpâni.

Viața se va schimba pentru el când hotărăște să meargă la curtea regelui, să se lupte pentru mâna fiicei sale. O face din orgoliu, pentru a îi dovedi boierului Argus că e mai bun decât el, însă forța și curajul său îl aduc în finală, pe locul 2. Asta înseamnă că nu mai e un simplu țăran, ci devine comandant în oastea lui Decebal. Acum, va putea să o ceară pe Lena de soție, fără a îi fi rușine de statutul lui.

Dragostea ce se înfiripă între ei e înălțătoare, e tot ce își pot dori doi oameni. Copiii nu întârzie să apară și ei se iubesc din ce în ce mai mult.

Însă, se apropie războiul….Împăratul Traianus al Romei vrea neapărat să îi subjuge, pe când ei vor doar să fie lăsați în pace, să își ducă viața liniștiți. Totul se va schimba….Liniștea se transformă în haos, singura speranță de care se pot agăța fiind credința în Dumnezeu… Vor trece ei peste aceste vremuri tulburi? Le este de ajuns iubirea și credința?
O poveste care nu te lasă să o lași din mână!

Mulțumesc, Librex, pentru ocazia de a citi o carte minunată! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa de aici.

sursă:http://portiadecitit.blogspot.com.es/2017/02/pasi-in-trecut-lina-moaca.html

Publicat în Pași în trecut

Pași în trecut – Lina Moacă

Anca și cărțile

16699916_1417877618275190_1935001148_n

Vă prezint cartea care aseară nu mi-a permis să dorm, cartea care nu m-a lăsat să o pun pe noptieră, care m-a ținut captivă. Da, dar principalul ”vinovat” este Lina Moacă, autoarea care s-a înscris cu succes în lista autorilor mei preferați. Am iubit- o pe pe Lina de la Valuri de viață, mi-a transmis emoție, dragoste, sensibilitate și fluiditate. Mi-a plăcut atât de mult amprenta pe care o lasă în scriitura ei, măiestria cu care reușește nu numai să scrie dar să ne și facă părtași, încât am zis de atunci că nu va dura mult până ce voi face Pași în trecut.

Pași în trecutul cui? Al meu? Al lui? Al ei? Sau în trecutul nostru comun? Oriunde aș păși sunt sigură că va fi o lume minunată, întocmai cu cea pe carea autoarea ne-a prezentat-o astăzi. Unde tradițiile, credința și devotamentul guvernau destine, unde dragostea unește…

Vezi articol original 772 de cuvinte mai mult

Publicat în Pași în trecut, Recenzii

Pasi in trecut – Lina Moaca

Lecturi cu aroma de viata

Aceasta este una dintre acele carti care te surprinde in modul cel mai placut!

Am vrut cu orice pret sa scriu acest lucru inca de la inceput pentru ca ador cartea!

pasi-in-trecut

Nu mi-as fi imaginat vreodata, cand am cumparat cartea, ca imi va fi pe plac ori ca voi avea atatea ganduri si idei despre ce sa scriu in acest articol.

Stiti cum e cand citesti o carte buna si iti este teama ca articolul tau nu se va ridica la nivelul cartii?!?

Despre carte si personaje

Povestea ne poarta din prezent (de la Dragos si Any) in trecut, in vremea dacilor si romanilor (la Auras si Lena).

Sincer, nu ma asteptam sa fie o carte atat de captivanta.

Este plina de evenimente, trecerea de la un moment la altul este atat de fireasca incat te intrebi la finalul cartii cum, cand ai reusit sa parcurgi atat de repede cele…

Vezi articol original 357 de cuvinte mai mult

Publicat în Pași în trecut

Recenzie „Pași în trecut” de Lina Moacă

eddard-stark

La începutul a fost cuvântul (Linei). Am descoperit Pași în trecut pășind într-un trecut pe care l-am trăit de parcă ar fi fost al meu. Scriitura de-a dreptul impecabilă a Linei Moacă m-a răvășit din nou, făcându-mă să îmi pun zeci de întrebări despre ce-a fost. Dacă a fost.

Lina este una dintre scriitoarele mele favorite (nu, nu din România, ci de pretutindeni). Mi-a plăcut Oameni, îngeri și demoni. M-am îndrăgostit de Valuri de Viață. Și am adorat Pași în trecut, pe care îl consider cel mai bun roman al ei.

Opera Linei te anihilează din toate părțile, răscolindu-ți trecutul, făcându-te să îți amintești lucruri mărunte și lacrimi doar de tine știute. Pași în trecut vine ca o lecție de istorie, presărată cu fantezie, romantism și umor, dar, mai ales, presărată cu oameni și îngeri și demoni. Și cu valuri de viață.

Azi și ieri se întâlnesc la o ceașcă de ceai în cartea Linei Moacă. Ziua de azi, reprezentată de protagonistul cărții, Dragoș (rebel, încrezător, îndrăzneț, dar totuși sensibil), iar ziua de ieri aparține tatălui său, care încearcă, aproape obsesiv, să îl facă pe fiul său să aprecieze mai multe trecutul, istoria, propriii strămoși.

large
Când Dragoș și Any, sora sa, se văd nevoiți să lucreze pământul, să trăiască la sat, viețile lor iau o întorsătură aparte. Ce se întâmplă când adolescenții răsfățați ajung într-un mediu total diferit celui din care provin? Intervine furia, agonia schimbării sau extazul impus de nou și necunoscut?

Dacă în prezent îl avem pe Dragoș, autoarea ne poartă pe ale cuvintelor aripi până în anul 97, în care, în locul lui Dragoș, îl avem pe strămoșul său, Auraș. Un flăcău vânjos, muncit, cinstit, cu un aer rebel pentru vremurile în care trăiește, Auraș este un Dragoș mai bătrân, cu principii diferite de viață. Cei doi sunt diferiți, dar totuși exact la fel. Amândoi luptă pentru ceea ce își doresc, trecând prin mai multe probe pentru a ajunge la capătul drumului inițiatic. Istoria se repetă, iar greșelile sunt la fel. Poți trăi doar în trecut sau ai nevoie și de prezent? Și, mai bine spus, îți poți accepta prezentul dacă nu îți cunoști trecutul?

Fără îndoială puterea n-o primeşti în dar de la viaţă, ci o dobândeşti din lupta cu ea.

Pași în trecut e o lecție de viață și de istorie. Pași în trecut e despre căderea ușoară de la extaz la agonie, despre greșeli, despre puterea cuvântului. Un amestec tumultos de dorință, rațiune și simțire, cartea Linei Moacă surprinde prin unicitatea și veridicitatea scriiturii nostalgice și clocotitoare. Pași în trecut te conduce, fie că vrei, fie că nu, înspre căutarea sentimentelor și gândurilor care se ascund în cele mai întunecate cotloane ale minții tale.

comandă aici: https://www.librex.ro/roman-istoric/pasi-in-trecut.html

http://www.libris.ro/pasi-in-trecut-lina-moaca-LBX978-606-94145-6-9–p1070629.html

sursă: https://goodread.ro/recenzie-pasi-trecut-de-lina-moaca/

Publicat în Pași în trecut, Recenzii

Pasi in trecut de Lina Moaca – o incursiune in arhiva unei glorii stinse

După „ Oameni, îngeri şi demoni”– un fantasy seducător şi „Valuri de viaţă” -un romance tulburător, am fost sigură că „Paşi în trecut” mă va surprinde plăcut şi nu m-am înşelat. Cel de-al treilea roman al Linei Moacă poate fi descris simplu prin SUPERB. Nu doar că mi-a furat întreaga atenţie, ci m-a uimit cu documentarea amplă şi construcţia minuţioasă a subiectului şi a personajelor. E genul de poveste wow pe care mi-am dorit să o lecturez şi sunt bucuroasă că am avut ocazia să călătoresc prin pagini de istorie, de viaţă, de iubire.

14398148_1177002085705229_417659427_nLina, ai reuşit încă o capodoperă literară! 🙂 Felicitări pentru scriitura deosebită, de fiecare dată impresionantă şi profundă.

„Toate-mi par suspendate în depărtările trecute ale timpului, undeva în preistorie.”

Banatul anului 2016 evidenţiază atât peisaje mioritice ce par desprinse din poveşti cât şi încrâncenarea oamenilor din partea locului de a păstra vii tradiţiile, obiceiurile străbune şi portul popular. Sunt puse în lumină războiul dintre generaţii şi lupta continuă dintre nou şi vechi care transformă majoritatea comunităţilor într-un mix de tradiţional şi modern, mix pe care autoarea îl redă foarte bine, exemplificând pe familia primarului.

„E o tradiţie de veacuri, iar tu ştii foarte bine că aici la noi în sat, tradiţiile se respectă cu sfinţenie.”

Încă din primul capitol, discuţia dintre tată şi fiul de douăzeci de ani subliniază diferenţele de opinie, dar şi felul în care datinile se pierd încet în negura vremii, înghiţite de noi valori, principii, modalităţi de existenţă. Îi putem spune evoluţie, progres, avansare sau adaptare la trecerea timpului. Cu toate acestea, oricât de conştienţi am fi de faptul că nu putem opri schimbarea cifrelor ce alcătuiesc anii din calendar, realizarea pierderii trecutului, a obiceiurilor ce ne definesc ca popor … doare. Doare atunci când scurgerea nisipului din clepsidra universală ne anulează pe noi, cei ce am fost cândva.

romania-300x200
Sursa foto: pinterest.com

„Ce se vede cu ochiul trece, toate astea sunt plăceri scurte, înşelătoare, care nu te vor umple, ci te vor goli. Fii înţelept şi nu te lua după ele, că viaţa e una. Nu ţi-o lăsa furată, trăieşte-o sănătos chiar de la început!”

Atunci când Dragoş este pus în situaţia de a-şi ajuta tatăl în campanie şi de a îmbrăca un vechi port popular ce aminteşte de vitejia neamului de Mocani din care face parte, lucrurile par să o ia razna în familia primarului. Tânărul este dezgustat de idee şi jenat să apară în faţa mulţimii purtând asemenea vechitură. Refuză categoric să îmbrace „antichitatea” şi nu îşi ascunde părerile referitoare la oribilul strai popular. De partea cealaltă, tatăl vede costumul ca pe o mândrie, o amintire preţioasă a curajului care a însoţit neamul lor.

Tatăl şi fiul se înfruntă verbal şi senzaţia este aceea IERI şi AZI puşi faţă în faţă. În timp ce AZI urlă „Eu sunt prezentul. Eu contez.”, IERI pare să zâmbească melancolic şoptind „Fără trecut nu ar exista niciun prezent.”.

„– Asta e normal? scuipă el dezgustat. E moda desfrânată a Satanei!

Zâmbesc.

– Trebuie să recunoaştem că dacă e aşa, cu o astfel de reclamă, iadul tentează mai mult decât raiul.”

Dincolo de replicile acide, pe alocuri amuzante, există o seriozitate nerostită în toată discuţia. E ca şi cum jena fiului de a îmbrăca portul vechi declanşează conştiinţa părintelui care decide brusc să le insufle copiilor săi spiritul de muncă şi iubirea faţă de locul natal.

Atât Dragoş cât şi sora lui, Any, ambii destul de răsfăţaţi şi neînvăţaţi cu greul, se trezesc puşi la muncile câmpului. Deşi nu sunt obişnuiţi, aceştia trebuie să îi facă tatălui furios pe plac dacă vor să revină la traiul de huzur din Timişoara.

„– Eu să tai lucerna? repet contrariat. Cum să o tai?

– Cu coasa, cum o taie pe aici toată lumea, mă lămureşte el iritat.”

Din 2016, aterizăm în anul 97. Neamul de Mocani atât de lăudat în familia lui Dragoş devine cunoscut cititorului. Facem cunoştinţă cu Auraş Mocan, flăcău falnic, mândru, plin de viaţă şi călit în muncă. Auraş are vârsta lui Dragoş şi acelaşi aer rebel pentru vremurile în care trăieşte. Cei doi sunt asemănători, dar, în acelaşi timp, atât de diferiţi. În timp ce Dragoş e obişnuit să obţină totul pe tavă, dacul munceşte asiduu pentru a avea ce pune pe masă.

În lumea lui Auraş totul pare desprins dintr-o veche carte de legende istorice. Obiceiuri şi credinţe de care astăzi mai amintesc doar bătrânii de la sate populează povestirea. Regionalisme care sună cunoscut, dar care nu au rezonanţă în limbajul modern, se regăsesc în vorbele personajelor. Reguli sociale care azi ar stârni zâmbete guvernează soarta oamenilor şi ocupaţii vechi de când lumea umplu timpul locuitorilor provinciei Banatus din anul 97.

dacian-woman-226x300Sursa foto: pinterest.com
Se păstrează însă sângele clocotitor şi pasiunea intensă. Atât Dragoş în prezentul modern, cât şi Auraş în trecutul glorios, trăiesc la maxim momentele de iubire tumultoasă, iar alegerile lor sunt făcute în mare parte cu inima.

„Fir-ar. E atât de dulce. Are gust de fragi. Într-o procesiune firească, o lipesc mai tare de trupul meu încordat ca oţelul, să-mi simtă puterea şi s-o dorească.”

„Bag de seamă, năvala sălbatică a dragostei nu poate fi înfrânată, e distrugătoare.”

Urmărim destinul lui Auraş Mocan, transformarea lui într-un bărbat curajos şi în acelaşi timp soţ devotat şi pasional. Suntem alături de el atunci când alege, când luptă, când iubeşte, când dă totul pentru patrie şi idealurile în care crede. Îl admirăm, îl încurajăm, îl aplaudăm şi îi invidiem uneori determinarea. Oare va putea vreodată Dragoş să se ridice la nivelul predecesorului său? Are tânărul modern ceva din bărbatul care a fost Auraş? Mai există astăzi sentiment naţional şi respectare a trecutului? Cât valorează azi faptele glorioase scrise cu sânge în istorie? Şi mai ales … mai ştim să iubim pur şi simplu, cu pasiune, fără aşteptări şi interese? Paginile întoarse cu siguranţă vă vor oferi o nouă viziune asupra prezentului în timp ce destinele îşi urmează cursul.

Dulceaţă amestecată cu agonie, pasiune şi urlet de luptă, durere, speranţă, tărie sunt agitate şi amestecate într-un blender, iar rezultatul este un final cu adevărat răvăşitor, o lecţie de iubire, curaj şi credinţă.

„Fără îndoială puterea n-o primeşti în dar de la viaţă, ci o dobândeşti din lupta cu ea.”

Romanul Linei ne poartă paşii într-un trecut apus, pe care, doar inimile înflăcărate şi cărţile cu coperte zdrenţuite de vreme îl mai fac să reînvie. File de istorie transformate în poveste prind viaţă în faţa cititorului căruia i se transmit gânduri, emoţii, pasiuni şi idealuri ce au guvernat o perioadă aflată sub semnul lupului şi al vitejiei.

dacia-300x218Sursa foto: pinterest.com
Cuvintele curg şi le simţi creând fiori în propriul trup. Şi da. Preţ de un număr de pagini citite, toată mizeria prezentului, tot gustul amar lăsat zilnic de actualitate, tot cotidianul haotic şi tăios dispar topindu-se în gloria unui trecut care te face să fii mândru de neamul tău. Sună ciudat, dar acesta este sentimentul pe care „Paşi în trecut” îl creează.

Datinile, ritualurile, înţelepciunea condensată în vorbe de duh şi credinţele în zei şi zâne sunt animate de frazele construite de autoare. Reuşesc să iasă din paginile cărţii, să acapareze, să te tragă în universul dispărut dar veşnic arzând al trecutului.

„Jăraticul se va aprinde, la fel ca alesul. Cel de Sus ne spune că biruinţa va veni numai odată cu ultimul jar înghiţit.”

Cunoştinţele Linei în materie de istorie îşi spun cuvântul în carte, documentarea este evidentă şi înclinaţia spre partea religioasă dă poveştii un aer mistic.

Am savurat romanul care a reuşit să mă plimbe înapoi în timp şi mi-a lăsat răgazul să inhalez o gură de oxigen nepoluat de prezent. Dulce, nostalgic, clocotitor şi pasional, „Paşi în trecut” redă într-un mod inedit orgoliul pierdut şi inserează într-un prezent tern, un trecut măreţ care demonstrează că gloria e nemuritoare. Un îndemn voalat la regăsirea spiritului dacic ce zace în noi în stare latentă, aşteptând o singură scânteie pentru a izbucni.

Cartea poate fi comandată la editura Librex.

TAGS: AUTORI ROMANI CONTEMPORANI, BOOK REVIEW, CARTI 2016, EDITURA LIBREX, LIBREX, LINA MOACA, NEW RELEASE, NOUTATI LITERARE, PASI IN TRECUT, RECENZIE CARTE, ROMAN ISTORIC

MARYLIYN

sursa: chicklitmagazine

Publicat în *, Pași în trecut

Pași în trecut

14398148_1177002085705229_417659427_nO capodoperă e măiestrie și trudă, e aer, foc și apă, e bucată smulsă din sufletul nemuritor al autorului. De aceea, se va nemuri și ea, va fi eternă.
„Pași în trecut“ ne descoperă cum aceste bucăți de suflet nemuritor, în timp, pot redeveni un întreg. Un costum vechi cusut cu fir de aur de mâini neștiute are și el memoria lui; fiecare atingere, emoție sau dor, a celor care l-au creat și purtat.
O poveste care începe în prezentul zilelor noastre și ajunge departe, înapoi în timp, pe vremea dacilor. Aurus, personajul principal, ne dezvăluie lumea din afara și dinăuntrul lui, în timp ce își caută menirea pe acest pământ. Apoi, ne lasă pe noi să-l catalogăm cum simțim de cuviință. E un barbar? Un erou? Un iluminat? Sau un simplu om?

Publicat în Pași în trecut

Fragment „Pași în trecut”.

„În vis o visez. Aievea o văd. E adusă de-o stea, în piept de sub piept, în inimă de sub inimă. Ca argintul strecurat se mișcă în oase-mi și-n carne. De trupul meu se leagă. Să-l învingă, să-l aprindă. Din rărunchi. Suflu. N-o suflu. În suflet. Să stea.”Screen Shot 2015-08-23 at 11.05.03 PM