Publicat în Recenzii, Magnetism

Recenzie – Magnetism de Lina Moacă

Primul volum al seriei OAMENI, ÎNGERI ȘI DEMONI

Autor: Lina Moacă
Editura: Librex Publishing
Număr de pagini: 315

IMG_20170914_164653_921

Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.

Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willwolf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.

Cuvintele și-au luat zborul, iar în lipsa lor, eu, am rămas fără glas, fără o replică, care să exprime în totalitate ceea ce a reprezentat Magnetism pentru mine. Totuși, mi-am făcut curaj și, treptat, încerc să împărtășesc cu voi toate emoțiile, care m-au animat în momentul în care am citit această carte.

Știți cum este să uiți termenul de realitate? Dar să uiți cine ești tu?
Prin povestea care stă la baza acestui volum, eu le-am experimentat pe toate acestea. Am uitat ce înseamnă viața reală și m-am scufundat într-o lume imaginară, înconjurată de îngeri și demoni. Eu nu am fost un simplu cititor, ci am luat, direct, parte la acțiune, fiind unul dintre cele mai importante personaje.

Când ajungi să dai peste o astfel de carte, timpul parcă zboară, parcă nu mai există, lăsând în urmă o poveste captivantă și un regret, datorită conștientizării că, la un moment dat, va trebui să te îndrepți, din nou, spre meleagurile din care faci parte. Realitatea nu mai este semnificativă, ci tot ceea ce contează se află în mâinile autoarei Lina Moacă, creatoarea unei lumi fantasy cu origini profund îngropate.

Zbori. Plutești. Parcă nu ești tu. Ce s-a întâmplat? Ai descoperit o carte acaparatoare, inducătoare de magie și de puteri supranaturale. Ai descoperit mierea pe care ai căutat-o atât de mult timp. Sau poate ai dat direct de fagure? Citind creația ei, riști să te pierzi pe tine într-o lume atât de perfectă. Riști să vrei să nu mai părăsești ceea ce odată descoperit te-a acaparat. Riști să nu mai lași cartea din mână. Totuși, un astfel de risc trebuie asumat de către oricine, deoarece rezultatul va fi mai mult decât satisfăcător.

De asemenea, în momentul în care am făcut cunoștință cu personajele, raze de soare au început să încolțească în sufletul meu, transformându-mă într-un neînvins amator al creației, un omuleț care trăiește prin ceea ce Lina Moacă a reușit să contureze cu atât de multă migală.

Începând cu incipitul, care poate fi perceput ca fiind o intrigă, o intrigă care te ademenește prin ceea ce se speculează și sfârșind cu acel moment de glorie, eu am putut fi percepută ca fiind o statuie, deoarece nu m-am mișcat deloc. Astfel, originea personajelor, rolul lor ca personaje ale unei capodopere sunt factorii cei mai de seamă, astfel că povestea seamănă, parcă, cu un început al creației clasice, dar care, treptat, devine personalizată, Lina Moacă având cuvintele la ea tot timpul.

În ceea ce o privește pe această autoare, pot spune că mi-a atras atenția asupra operei ei încă de cum am citit primele fraze ale volumului. Cred că a fost dragoste la prima vedere. M-am îndrăgostit de personaje. M-am îndrăgostit de locul în care acțiunea se particularizează. M-am îndrăgostit de subiectul cărții, care este unul bine gândit. M-am îndrăgostit de stilul autoarei și, mai mult decât atât, am ajuns să devin un cititor acaparat de această lume perfectă. Lumea îngerilor, demonilor și oamenilor.

Știu că este greu să găsești opere de calitate, în condițiile în care autorii români nu sunt apreciați pe cât de mult ar merita, însă, în cazul de față, vă spun că este vorba despre o stăpână a scrisului, despre o creatoare ale cărei idei nu se epuizează. Aici este vorba despre un autor în adevăratul sens al cuvântului. Aici este vorba despre originalitate, despre puterea de creație și despre siguranță, Lina Moacă reușind prin aceasta să atragă cititorii, care sunt la un pas de a face cunoștință cu ceea ce înseamnă PERFECT.

Ce am fost eu? Eu am fost un magnet, care avea drept pol nordul, iar Magnetism a fost un magnet, care avea ca pol sudul. Ceea ce s-a creat mai apoi a fost pură atracție. Între mine și acest volum s-a creat un câmp magnetic de nestrăpuns. Împreună am pornit spre o poveste fără margini, o poveste precum o gaură neagră care te atrage cu toată puterea.

Vreau să mă raportez la personajele pe care le îndrăgesc foarte mult, astfel că, în prim-plan, voi face referire la cei doi gemeni Willy și Lilly, două caractere perfecte în ochii mei. De ce îi apreciez atât de mult? Admirația mea se îndreptă spre ei, deoarece, încă de la început, am simțit o conexiune, care a devenit tot mai puternică. Așadar, izolați de ceea ce înseamnă lumea reală, ei trăiesc într-o continuă minciună. Minciună spusă de unchiul lor, creatorul răului.

Făcând parte din acest neam rău, ei sunt cei care nu au cunoscut binele. Ei sunt cei care au trăit mereu izolați. Odată cu moartea mamei lor, viața parcă nu a mai avut sens, însă în ce proporții poate fi percepută durerea atunci când ești foarte mic?

Ce m-a impresionat pe mine sunt ideile cu care autoarea vine, ideile pe care le implementează atât de la timpul lor.

Aici se poate vorbi și despre teamă, despre teama care se instalează odată cu prezența lui Willwolf, unchiul celor doi gemeni. Pentru ei, însă, imposibilitatea nu există și de aceea, împreună, își creează un plan de evadare, un plan care va reuși și care va avea urmările concludente.

Ajunși în lumea oamenilor, cei doi gemeni trebuie să se acomodeze, să se modeleze după standardele celor muritori, însă cel mai mare șoc apare odată cu intrarea în această lume. Veți vedea că surprizele nu contenesc să apară și, mai mult decât atât, ele sunt factorii care stârnesc curiozitatea cititorului.

Când totul este un nou început, Willy și Lilly încep și ei să simtă ceva pentru anumite persoane care îi înconjoară. Să fie iubirea prezentă aici? Dar există o iubire pură între un nemuritor și un muritor?

Este relevant faptul că autoarea nu se limitează în plan și spațiu, ci ea este un creator care își creează lumea după bunul plac. De aceea, trebuie să precizez că iubirea întră în antiteză cu războiul dintre cei nemuritori. Nu este acest aspect un stimulent?

Se pot observa o sumedenie de emoții, adrenalina nelipsind din aceste pasaje, însă, când nimic nu mai este cert, se vor descurca cei doi gemeni într-o lume în care totul este predispus pieirii?

Vor reuși ei să treacă cu bine peste orice obstacol, mai ales că în joc se află persoanele iubite?

Eu vă îndemn să vă pregătiți pentru cea mai frumoasă și cea mai incitantă poveste descoperită de mine în tot acest timp și, mai mult decât atât, curiozitatea nu omoară pe mine. Datorită ei, eu am descoperit un univers exact pe gustul meu, un univers în care istoria omenirii, iubirea și războiul se împletesc, transformând o poveste simplă într-o adevărată capodoperă literară.

Când simți că nu este loc pentru mai bine, eu îți recomand un autor român. Lina Moacă este cea care m-a cucerit, ea este cea care m-a acaparat încă din primele secunde și ea este cea care, de asemenea, mi-a instalat curiozitatea în mădulare, făcându-mă să îmi doresc să descopăr cum se va continua povestea. Cât timp voi mai rezista fără cel de-al doilea volum al seriei Oameni, Îngeri și Demoni?

Detaliată, cu un miros zdravăn de originalitate, cartea Magnetism mi-a topit fiecare părticică a creierului, făcând din el un tot pe care se află peceți gravate cu litere neșterse. Magnetism. Acesta este cuvântul care predomină în mintea mea. Lina Moacă. Aceasta este autoarea care și-a pus amprenta asupra universului meu.

Recomand cu mare drag acest volum, însă nu vă pot garanta că nu o să vreți mai mult. Dimpotrivă, sunt sigură că cercetarea voastră nu se va opri aici și curiozitatea va fi cea care vă va anima mereu.

Datorită autoarei Lina Moacă am descoperit un univers în care mă simt atât de acasă. Datorită ei, apetitul meu pentru ceea ce înseamnă îngeri și demoni s-a reactivat. Remediul? Volumul doi din seria Oameni, Îngeri și Demoni!

Mulțumesc, Lina Moacă pentru exemplarul oferit spre recenzie! Volumul se poate achiziționa la un preț foarte bun, cu doar un click aici.

sursă: https://danaotet.blogspot.com.es/2017/10/recenzie-magnetism-de-lina-moaca.html

Anunțuri
Publicat în Pași în trecut, Recenzii

„Pași în trecut” – Lina Moacă

Rândurile Evei

„Pași în trecut” – Lina Moacă

 

Dacă v-ați săturat să citiți cărți care dezbat același subiect și vă doriți să încercați ceva deosebit, o poveste uimitoare, atunci a sosit momentul să citiți „Pași în trecut” de Lina Moacă. Mi se pare puțin greșit să spun, pur și simplu, că am citit o carte. Dimpotrivă, corect ar fi să spun că am trăit o poveste minunată, am luat parte la o frumoasă lecție de istorie.

Înainte să spuneți „nu” acestei cărți, în ideea că ar fi o carte istorică, vă îndemn să vedeți despre ce este vorba. Veți fi surprinși de modul în care este povestită, de cum se împletește istoria cu romantismul. Odată ce începeți cartea, veți fi din ce în ce mai curioși să descoperiți ce se întâmplă în continuare.

Cartea începe în zilele noastre, mai precis, în anul 2016, în Banatul de Munte. Dragoș este un tânăr…

Vezi articol original 912 cuvinte mai mult

Publicat în Pași în trecut, Recenzii

16649344_1790395681286083_1932400314908930184_nDupă foarte mult timp, am plâns la o carte. Am plâns de neputință, de ciudă, de tristețea și durerea personajului principal. Lina, doar tu ești „vinovată”!

Am pășit în trecut împreună cu Auraș Mocan, dacul războinic din provincia Banatus a Daciei. Am ajuns în timpuri de război și cuceriri, am luat parte la ritualuri străvechi, am dansat în hora de Sânziene, am simțit descântecele și rugăciunile la Dumizăul Zamoș, am simțit frica, dar și curajul.

Mie nu prea mi-a plăcut istoria, însă, în cartea Linei, istoria e accesibilă oricui, prin felul frumos în care evenimentele sunt puse în pagină. Luptele dintre daci și romani și dedesubturile acestora ne sunt puse pe tavă, trebuie doar să dăm paginile și să servim încă o porție din istoria noastră, a tuturor.

Auraș Mocan este un țăran simplu, cu credință în Dumnezeu și cu mult bun simț. Își are familia și prietenii aproape și este tot ce îi trebuie. Cum Sânzienele se apropie, speră că își va găsi și perechea: acea fată care să îl determine să nu se mai uite după altele; acea fată care să îi facă inima să salte și sufletul să tânjească după ea.

Sânzienele i-o aduc în brațe pe Lena, fiica boierului Bores, domnița arogantă și inaccesibilă. El știe că un țăran nu are cum să aibă soață o fată de boier, cu toate că, de fiecare dată când o vede, noi simțăminte îl fac să nu se poată stăpâni.

Viața se va schimba pentru el când hotărăște să meargă la curtea regelui, să se lupte pentru mâna fiicei sale. O face din orgoliu, pentru a îi dovedi boierului Argus că e mai bun decât el, însă forța și curajul său îl aduc în finală, pe locul 2. Asta înseamnă că nu mai e un simplu țăran, ci devine comandant în oastea lui Decebal. Acum, va putea să o ceară pe Lena de soție, fără a îi fi rușine de statutul lui.

Dragostea ce se înfiripă între ei e înălțătoare, e tot ce își pot dori doi oameni. Copiii nu întârzie să apară și ei se iubesc din ce în ce mai mult.

Însă, se apropie războiul….Împăratul Traianus al Romei vrea neapărat să îi subjuge, pe când ei vor doar să fie lăsați în pace, să își ducă viața liniștiți. Totul se va schimba….Liniștea se transformă în haos, singura speranță de care se pot agăța fiind credința în Dumnezeu… Vor trece ei peste aceste vremuri tulburi? Le este de ajuns iubirea și credința?
O poveste care nu te lasă să o lași din mână!

Mulțumesc, Librex, pentru ocazia de a citi o carte minunată! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa de aici.

sursă:http://portiadecitit.blogspot.com.es/2017/02/pasi-in-trecut-lina-moaca.html

Publicat în Recenzii, Valuri de viață

Valuri de viață – Lina Moacă

Anca și cărțile

Cum am putea trăi fără iubire? Cât de mare este puterea ei de vindecare?

Am știut mereu că fiecare carte are momentul ei potrivit, că fiecare rând vine să aline starea mea, că regăsesc printre pagini încredere și putere. Valuri de viață este o astfel de carte.
Te tulbură, te vindecă, te alină și te lasă să îți revii, te îndeamnă să privești în ansamblu.
Cât ar fi furtuna de groaznică, câte valuri ar mătura țărmul, oricât de puternic ar lovi, într-un final marea se liniștește. E limpede, frumoasă și albastră, cucerește inimi cu măreția și orizontul ei îndepărtat.

Înveți o altă lecție, aceea a iubirii. Iubirea este un cuvânt atât de simplu, dar atât de complex, care include atâtea trăiri, atâtea vise, atâtea speranțe. Câte promisiuni sunt închise într-un singur sărut? Câtă nebunie dulce măsurată în bătăi de aripi de fluturi? Câtă speranță și cât abandon? Iar pe lângă…

Vezi articol original 1.104 cuvinte mai mult

Publicat în Pași în trecut, Recenzii

Pasi in trecut – Lina Moaca

Lecturi cu aroma de viata

Aceasta este una dintre acele carti care te surprinde in modul cel mai placut!

Am vrut cu orice pret sa scriu acest lucru inca de la inceput pentru ca ador cartea!

pasi-in-trecut

Nu mi-as fi imaginat vreodata, cand am cumparat cartea, ca imi va fi pe plac ori ca voi avea atatea ganduri si idei despre ce sa scriu in acest articol.

Stiti cum e cand citesti o carte buna si iti este teama ca articolul tau nu se va ridica la nivelul cartii?!?

Despre carte si personaje

Povestea ne poarta din prezent (de la Dragos si Any) in trecut, in vremea dacilor si romanilor (la Auras si Lena).

Sincer, nu ma asteptam sa fie o carte atat de captivanta.

Este plina de evenimente, trecerea de la un moment la altul este atat de fireasca incat te intrebi la finalul cartii cum, cand ai reusit sa parcurgi atat de repede cele…

Vezi articol original 357 de cuvinte mai mult

Publicat în Pași în trecut, Recenzii

Pasi in trecut de Lina Moaca – o incursiune in arhiva unei glorii stinse

După „ Oameni, îngeri şi demoni”– un fantasy seducător şi „Valuri de viaţă” -un romance tulburător, am fost sigură că „Paşi în trecut” mă va surprinde plăcut şi nu m-am înşelat. Cel de-al treilea roman al Linei Moacă poate fi descris simplu prin SUPERB. Nu doar că mi-a furat întreaga atenţie, ci m-a uimit cu documentarea amplă şi construcţia minuţioasă a subiectului şi a personajelor. E genul de poveste wow pe care mi-am dorit să o lecturez şi sunt bucuroasă că am avut ocazia să călătoresc prin pagini de istorie, de viaţă, de iubire.

14398148_1177002085705229_417659427_nLina, ai reuşit încă o capodoperă literară! 🙂 Felicitări pentru scriitura deosebită, de fiecare dată impresionantă şi profundă.

„Toate-mi par suspendate în depărtările trecute ale timpului, undeva în preistorie.”

Banatul anului 2016 evidenţiază atât peisaje mioritice ce par desprinse din poveşti cât şi încrâncenarea oamenilor din partea locului de a păstra vii tradiţiile, obiceiurile străbune şi portul popular. Sunt puse în lumină războiul dintre generaţii şi lupta continuă dintre nou şi vechi care transformă majoritatea comunităţilor într-un mix de tradiţional şi modern, mix pe care autoarea îl redă foarte bine, exemplificând pe familia primarului.

„E o tradiţie de veacuri, iar tu ştii foarte bine că aici la noi în sat, tradiţiile se respectă cu sfinţenie.”

Încă din primul capitol, discuţia dintre tată şi fiul de douăzeci de ani subliniază diferenţele de opinie, dar şi felul în care datinile se pierd încet în negura vremii, înghiţite de noi valori, principii, modalităţi de existenţă. Îi putem spune evoluţie, progres, avansare sau adaptare la trecerea timpului. Cu toate acestea, oricât de conştienţi am fi de faptul că nu putem opri schimbarea cifrelor ce alcătuiesc anii din calendar, realizarea pierderii trecutului, a obiceiurilor ce ne definesc ca popor … doare. Doare atunci când scurgerea nisipului din clepsidra universală ne anulează pe noi, cei ce am fost cândva.

romania-300x200
Sursa foto: pinterest.com

„Ce se vede cu ochiul trece, toate astea sunt plăceri scurte, înşelătoare, care nu te vor umple, ci te vor goli. Fii înţelept şi nu te lua după ele, că viaţa e una. Nu ţi-o lăsa furată, trăieşte-o sănătos chiar de la început!”

Atunci când Dragoş este pus în situaţia de a-şi ajuta tatăl în campanie şi de a îmbrăca un vechi port popular ce aminteşte de vitejia neamului de Mocani din care face parte, lucrurile par să o ia razna în familia primarului. Tânărul este dezgustat de idee şi jenat să apară în faţa mulţimii purtând asemenea vechitură. Refuză categoric să îmbrace „antichitatea” şi nu îşi ascunde părerile referitoare la oribilul strai popular. De partea cealaltă, tatăl vede costumul ca pe o mândrie, o amintire preţioasă a curajului care a însoţit neamul lor.

Tatăl şi fiul se înfruntă verbal şi senzaţia este aceea IERI şi AZI puşi faţă în faţă. În timp ce AZI urlă „Eu sunt prezentul. Eu contez.”, IERI pare să zâmbească melancolic şoptind „Fără trecut nu ar exista niciun prezent.”.

„– Asta e normal? scuipă el dezgustat. E moda desfrânată a Satanei!

Zâmbesc.

– Trebuie să recunoaştem că dacă e aşa, cu o astfel de reclamă, iadul tentează mai mult decât raiul.”

Dincolo de replicile acide, pe alocuri amuzante, există o seriozitate nerostită în toată discuţia. E ca şi cum jena fiului de a îmbrăca portul vechi declanşează conştiinţa părintelui care decide brusc să le insufle copiilor săi spiritul de muncă şi iubirea faţă de locul natal.

Atât Dragoş cât şi sora lui, Any, ambii destul de răsfăţaţi şi neînvăţaţi cu greul, se trezesc puşi la muncile câmpului. Deşi nu sunt obişnuiţi, aceştia trebuie să îi facă tatălui furios pe plac dacă vor să revină la traiul de huzur din Timişoara.

„– Eu să tai lucerna? repet contrariat. Cum să o tai?

– Cu coasa, cum o taie pe aici toată lumea, mă lămureşte el iritat.”

Din 2016, aterizăm în anul 97. Neamul de Mocani atât de lăudat în familia lui Dragoş devine cunoscut cititorului. Facem cunoştinţă cu Auraş Mocan, flăcău falnic, mândru, plin de viaţă şi călit în muncă. Auraş are vârsta lui Dragoş şi acelaşi aer rebel pentru vremurile în care trăieşte. Cei doi sunt asemănători, dar, în acelaşi timp, atât de diferiţi. În timp ce Dragoş e obişnuit să obţină totul pe tavă, dacul munceşte asiduu pentru a avea ce pune pe masă.

În lumea lui Auraş totul pare desprins dintr-o veche carte de legende istorice. Obiceiuri şi credinţe de care astăzi mai amintesc doar bătrânii de la sate populează povestirea. Regionalisme care sună cunoscut, dar care nu au rezonanţă în limbajul modern, se regăsesc în vorbele personajelor. Reguli sociale care azi ar stârni zâmbete guvernează soarta oamenilor şi ocupaţii vechi de când lumea umplu timpul locuitorilor provinciei Banatus din anul 97.

dacian-woman-226x300Sursa foto: pinterest.com
Se păstrează însă sângele clocotitor şi pasiunea intensă. Atât Dragoş în prezentul modern, cât şi Auraş în trecutul glorios, trăiesc la maxim momentele de iubire tumultoasă, iar alegerile lor sunt făcute în mare parte cu inima.

„Fir-ar. E atât de dulce. Are gust de fragi. Într-o procesiune firească, o lipesc mai tare de trupul meu încordat ca oţelul, să-mi simtă puterea şi s-o dorească.”

„Bag de seamă, năvala sălbatică a dragostei nu poate fi înfrânată, e distrugătoare.”

Urmărim destinul lui Auraş Mocan, transformarea lui într-un bărbat curajos şi în acelaşi timp soţ devotat şi pasional. Suntem alături de el atunci când alege, când luptă, când iubeşte, când dă totul pentru patrie şi idealurile în care crede. Îl admirăm, îl încurajăm, îl aplaudăm şi îi invidiem uneori determinarea. Oare va putea vreodată Dragoş să se ridice la nivelul predecesorului său? Are tânărul modern ceva din bărbatul care a fost Auraş? Mai există astăzi sentiment naţional şi respectare a trecutului? Cât valorează azi faptele glorioase scrise cu sânge în istorie? Şi mai ales … mai ştim să iubim pur şi simplu, cu pasiune, fără aşteptări şi interese? Paginile întoarse cu siguranţă vă vor oferi o nouă viziune asupra prezentului în timp ce destinele îşi urmează cursul.

Dulceaţă amestecată cu agonie, pasiune şi urlet de luptă, durere, speranţă, tărie sunt agitate şi amestecate într-un blender, iar rezultatul este un final cu adevărat răvăşitor, o lecţie de iubire, curaj şi credinţă.

„Fără îndoială puterea n-o primeşti în dar de la viaţă, ci o dobândeşti din lupta cu ea.”

Romanul Linei ne poartă paşii într-un trecut apus, pe care, doar inimile înflăcărate şi cărţile cu coperte zdrenţuite de vreme îl mai fac să reînvie. File de istorie transformate în poveste prind viaţă în faţa cititorului căruia i se transmit gânduri, emoţii, pasiuni şi idealuri ce au guvernat o perioadă aflată sub semnul lupului şi al vitejiei.

dacia-300x218Sursa foto: pinterest.com
Cuvintele curg şi le simţi creând fiori în propriul trup. Şi da. Preţ de un număr de pagini citite, toată mizeria prezentului, tot gustul amar lăsat zilnic de actualitate, tot cotidianul haotic şi tăios dispar topindu-se în gloria unui trecut care te face să fii mândru de neamul tău. Sună ciudat, dar acesta este sentimentul pe care „Paşi în trecut” îl creează.

Datinile, ritualurile, înţelepciunea condensată în vorbe de duh şi credinţele în zei şi zâne sunt animate de frazele construite de autoare. Reuşesc să iasă din paginile cărţii, să acapareze, să te tragă în universul dispărut dar veşnic arzând al trecutului.

„Jăraticul se va aprinde, la fel ca alesul. Cel de Sus ne spune că biruinţa va veni numai odată cu ultimul jar înghiţit.”

Cunoştinţele Linei în materie de istorie îşi spun cuvântul în carte, documentarea este evidentă şi înclinaţia spre partea religioasă dă poveştii un aer mistic.

Am savurat romanul care a reuşit să mă plimbe înapoi în timp şi mi-a lăsat răgazul să inhalez o gură de oxigen nepoluat de prezent. Dulce, nostalgic, clocotitor şi pasional, „Paşi în trecut” redă într-un mod inedit orgoliul pierdut şi inserează într-un prezent tern, un trecut măreţ care demonstrează că gloria e nemuritoare. Un îndemn voalat la regăsirea spiritului dacic ce zace în noi în stare latentă, aşteptând o singură scânteie pentru a izbucni.

Cartea poate fi comandată la editura Librex.

TAGS: AUTORI ROMANI CONTEMPORANI, BOOK REVIEW, CARTI 2016, EDITURA LIBREX, LIBREX, LINA MOACA, NEW RELEASE, NOUTATI LITERARE, PASI IN TRECUT, RECENZIE CARTE, ROMAN ISTORIC

MARYLIYN

sursa: chicklitmagazine

Publicat în Oameni îngeri și demoni, Recenzii

Recenzie Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă

Florinela Alexandrescu

14079869_693372714143997_3954546323412981547_n

Titlu: Oameni, îngeri și demoni

Autor: Lina Moacă

Editură: Herg Benet

Anul apariției:2014

Număr de pagini: 712

Categoria: Literatură Română

Disponibilă; Libris

„Apa îmi spală lacrimile, îmi curăţă ochii, îi limpezeşte. Aş vrea să poată pătrunde şi în interiorul trupului să-mi curețe sufletul încărcat de reziduuri. Dar ştiu, e imposibil, durerea nu poate fi îndepărtată, m-am născut odată cu ea. Nu mai am nicio îndoială sunt o însemnată de genele răului.

Demult am dorit să citesc această carte după ce am citit Valuri de viașă de aceași autoare. Speram că romanul Oameni, îngeri și demoni să se ridice la nivelul primei cărți care am citit-o.

Însă după părerea mea este mai bună, mai complexă și cu personaje frumos conturate cum ne-a invățat Lina până acum.

Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul…

Vezi articol original 554 de cuvinte mai mult