Publicat în Pași în trecut, Recenzii

16649344_1790395681286083_1932400314908930184_nDupă foarte mult timp, am plâns la o carte. Am plâns de neputință, de ciudă, de tristețea și durerea personajului principal. Lina, doar tu ești „vinovată”!

Am pășit în trecut împreună cu Auraș Mocan, dacul războinic din provincia Banatus a Daciei. Am ajuns în timpuri de război și cuceriri, am luat parte la ritualuri străvechi, am dansat în hora de Sânziene, am simțit descântecele și rugăciunile la Dumizăul Zamoș, am simțit frica, dar și curajul.

Mie nu prea mi-a plăcut istoria, însă, în cartea Linei, istoria e accesibilă oricui, prin felul frumos în care evenimentele sunt puse în pagină. Luptele dintre daci și romani și dedesubturile acestora ne sunt puse pe tavă, trebuie doar să dăm paginile și să servim încă o porție din istoria noastră, a tuturor.

Auraș Mocan este un țăran simplu, cu credință în Dumnezeu și cu mult bun simț. Își are familia și prietenii aproape și este tot ce îi trebuie. Cum Sânzienele se apropie, speră că își va găsi și perechea: acea fată care să îl determine să nu se mai uite după altele; acea fată care să îi facă inima să salte și sufletul să tânjească după ea.

Sânzienele i-o aduc în brațe pe Lena, fiica boierului Bores, domnița arogantă și inaccesibilă. El știe că un țăran nu are cum să aibă soață o fată de boier, cu toate că, de fiecare dată când o vede, noi simțăminte îl fac să nu se poată stăpâni.

Viața se va schimba pentru el când hotărăște să meargă la curtea regelui, să se lupte pentru mâna fiicei sale. O face din orgoliu, pentru a îi dovedi boierului Argus că e mai bun decât el, însă forța și curajul său îl aduc în finală, pe locul 2. Asta înseamnă că nu mai e un simplu țăran, ci devine comandant în oastea lui Decebal. Acum, va putea să o ceară pe Lena de soție, fără a îi fi rușine de statutul lui.

Dragostea ce se înfiripă între ei e înălțătoare, e tot ce își pot dori doi oameni. Copiii nu întârzie să apară și ei se iubesc din ce în ce mai mult.

Însă, se apropie războiul….Împăratul Traianus al Romei vrea neapărat să îi subjuge, pe când ei vor doar să fie lăsați în pace, să își ducă viața liniștiți. Totul se va schimba….Liniștea se transformă în haos, singura speranță de care se pot agăța fiind credința în Dumnezeu… Vor trece ei peste aceste vremuri tulburi? Le este de ajuns iubirea și credința?
O poveste care nu te lasă să o lași din mână!

Mulțumesc, Librex, pentru ocazia de a citi o carte minunată! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa de aici.

sursă:http://portiadecitit.blogspot.com.es/2017/02/pasi-in-trecut-lina-moaca.html

Publicat în Pași în trecut

Recenzie „Pași în trecut” de Lina Moacă

eddard-stark

La începutul a fost cuvântul (Linei). Am descoperit Pași în trecut pășind într-un trecut pe care l-am trăit de parcă ar fi fost al meu. Scriitura de-a dreptul impecabilă a Linei Moacă m-a răvășit din nou, făcându-mă să îmi pun zeci de întrebări despre ce-a fost. Dacă a fost.

Lina este una dintre scriitoarele mele favorite (nu, nu din România, ci de pretutindeni). Mi-a plăcut Oameni, îngeri și demoni. M-am îndrăgostit de Valuri de Viață. Și am adorat Pași în trecut, pe care îl consider cel mai bun roman al ei.

Opera Linei te anihilează din toate părțile, răscolindu-ți trecutul, făcându-te să îți amintești lucruri mărunte și lacrimi doar de tine știute. Pași în trecut vine ca o lecție de istorie, presărată cu fantezie, romantism și umor, dar, mai ales, presărată cu oameni și îngeri și demoni. Și cu valuri de viață.

Azi și ieri se întâlnesc la o ceașcă de ceai în cartea Linei Moacă. Ziua de azi, reprezentată de protagonistul cărții, Dragoș (rebel, încrezător, îndrăzneț, dar totuși sensibil), iar ziua de ieri aparține tatălui său, care încearcă, aproape obsesiv, să îl facă pe fiul său să aprecieze mai multe trecutul, istoria, propriii strămoși.

large
Când Dragoș și Any, sora sa, se văd nevoiți să lucreze pământul, să trăiască la sat, viețile lor iau o întorsătură aparte. Ce se întâmplă când adolescenții răsfățați ajung într-un mediu total diferit celui din care provin? Intervine furia, agonia schimbării sau extazul impus de nou și necunoscut?

Dacă în prezent îl avem pe Dragoș, autoarea ne poartă pe ale cuvintelor aripi până în anul 97, în care, în locul lui Dragoș, îl avem pe strămoșul său, Auraș. Un flăcău vânjos, muncit, cinstit, cu un aer rebel pentru vremurile în care trăiește, Auraș este un Dragoș mai bătrân, cu principii diferite de viață. Cei doi sunt diferiți, dar totuși exact la fel. Amândoi luptă pentru ceea ce își doresc, trecând prin mai multe probe pentru a ajunge la capătul drumului inițiatic. Istoria se repetă, iar greșelile sunt la fel. Poți trăi doar în trecut sau ai nevoie și de prezent? Și, mai bine spus, îți poți accepta prezentul dacă nu îți cunoști trecutul?

Fără îndoială puterea n-o primeşti în dar de la viaţă, ci o dobândeşti din lupta cu ea.

Pași în trecut e o lecție de viață și de istorie. Pași în trecut e despre căderea ușoară de la extaz la agonie, despre greșeli, despre puterea cuvântului. Un amestec tumultos de dorință, rațiune și simțire, cartea Linei Moacă surprinde prin unicitatea și veridicitatea scriiturii nostalgice și clocotitoare. Pași în trecut te conduce, fie că vrei, fie că nu, înspre căutarea sentimentelor și gândurilor care se ascund în cele mai întunecate cotloane ale minții tale.

comandă aici: https://www.librex.ro/roman-istoric/pasi-in-trecut.html

http://www.libris.ro/pasi-in-trecut-lina-moaca-LBX978-606-94145-6-9–p1070629.html

sursă: https://goodread.ro/recenzie-pasi-trecut-de-lina-moaca/